Luni, 22 ianuarie 2024, sr. Tereza Cancel, din Congregaţia “Surorile Franciscane Misionare de Assisi”, născută pe 15 iunie 1957 la Faraoani (Bacău) şi trecută la cele veşnice în ziua de 19 ianuarie 2024, la Hălăucești, a fost condusă pe ultimul drum și înmormântată în cimitirul din Valea Mare.
În după amiaza zilei de duminică, 21 ianuarie 2024, la ora 14.30, în capela comunității surorilor de la Hălăucești, înainte ca sr. Tereza să fie condusă pentru ultima dată spre Valea Mare, Pr. Emilian Antal și pr. Mihai Cherecheș au celebrat o Sf. Liturghie ca mulțumire pentru tot ceea ce a fost sr. Tereza pentru noi. Alături de surori au participat și mulți credincioși din Hălăucești care, la despărțire, au început să aplaude ca semn de mulțumire pentru prezența și slujirea sr. Tereza în comunitate..
Apoi sicriul cu trupul răposatei a fost depus în Capela Surorilor Franciscane Misionare de Assisi de la Valea Mare unde în ziua de 22 ianuarie s-a celebrat ritualul înmormântării începând cu ora 10.30.
Celebrarea a fost prezidată de pr. Francisc Ghervase (OFMConv) alături de care au concelebrat: pr. Paroh de Faraoani, pr. Felix Măriuţ, pr. Paroh de Valea Mare, Pr. Iosif Dămătăr, Pr. Virgil Blaj (OFMConv) care a ţinut şi omilia, pr. Mihai Cherecheș (OFMConv) și pr. Sebastian Cochior (OFMConv).
Pentru a ne ruga pentru odihna veșnică a sr. Tereza, împreună cu surorile venite din toate comunitățile din țară, au fost prezenţi familiari, rude, cunoştinţe, precum şi credincioşi din Valea Mare, Faraoani și Hălăuceşti.
Înainte de binecuvântarea finală, sr. Bernadeta Secaci a citit biografia sr. Tereza, după care pr. Francisc-Lucian GHERVASE ne-a transmis salutul Ministrului Provincial OFMConv, pr. Gheorghe Damian Patrașcu, subliiniind încă o dată ceea ce a caracterizat-o pe sr. Tereza, și anume, zâmbetul de pe chip.
După Sfânta Liturghie a urmat procesiunea către cimitirul din Valea Mare-Faraoani unde sr. Tereza a fost înmormântată alături de părinți, așa cum și-a dorit.
Fiecare dintre noi, pe drumul de întoarcere către casă, pe fondul scârțâitului zăpezii de sub picioare sau al motorului mașinii, am lăsat ca gândurile noastre să se întoarcă la întrebările și la provocările lansate de pr. Virgil la predică:
”În fața unei morți atât de neașteptate este normal să ne punem anumite întrebări: până la urmă ce este viața? ce este moartea? ce însemnătate are viața pentru noi? ce sens are această viață? Apoi mai apare un soi de întrebări: De ce mor cei mici, tinerii, alții ca adulți iar alții trăiesc până la adânci bătrâneți? De ce unii au timp să se pregătească pentru întâlnirea cu Dumnezeu, să se împace eventual cu ceilalți, să-și ia rămas bun de la cei dragi iar unora viața le este răpusă, pur și simplu, și nici nu au timp să le spună la revedere celor apropiați? La astfel de întrebări nimeni nu are răspuns. Dar a venit Isus, Dumnezeu făcut om, care a cunoscut moartea și ne-a făcut să înțelegem că aceste lucruri nu pot fi ocolite, că binele și răul, viața și moartea, suferința și bucuria fac parte din marele mister al existenței noastre pe acest pământ. Ori le luăm ca atare, ori riscăm să ne smintim… Ce ne spune Mântuitorul? noi nu trăim un timp al recoltei ci un timp în care aruncăm sămânța, îngrijim și facem să rodească. Avem doar două opțiuni la îndemâna noastră: să ne străduim să facem binele și să fim de partea lui Dumnezeu promovând viața, îngrijind-o pentru a aduce rod cu ajutorul său, sau să o distrugem, să o aruncăm la gunoi ca și cum nu are nici o importanță.
Isus ne-a arătat Calea. Dumnezeu pe această cale îi cheamă pe unii să-i fie mai aproape, să meargă pe urmele Fiului său, să aducă rod. Și omul simte,…și își pune viața în mâinile lui Dumnezeu. …A semăna, a aduce rod nu este altceva decât A IUBI.
Și sr. Tereza a simțit chemarea de la Dumnezeu și a mers pe calea lui Isus Cristos până când Dumnezeu a decis să o cheme la El la vârsta de 67 de ani să se bucure de viața veșnică în Împărăția Fiului iubirii sale. Ca orice persoană consacrată și sr. Tereza a renunțat la voința sa și la tot ce-i aparține pentru a fi disponibilă pentru Dumnezeu. Și-a manifestat iubirea în mod simplu, discret, acolo unde a fost nevoie. Nu avea nimic material.. a lăsat scris în Testament…și acest lucru îmi amintește de versurile unui poet creștin, cu care închei ca omagiu pentru iubirea și dăruirea sr. Tereza:
Tu n-ai nimic în lume,
Nimic din tot ce-i rău,
Nici bogății, nici nume,
Nici desfătări, nici glume.
Dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
Nimic pe-acest pământ,
Nici vinul ce răsfaţă,
Nici haina cea măreaţă.
Dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă
Ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
A lor e lumea-ntreagă.
Dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare.
Şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
Și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu. ”
Cu speranța că într-o zi ne vom bucura împreună cu sr. Tereza în paradis, rămânem în tăcere în fața misterului vieții și ne încredințăm și noi în mâinile lui Dumnezeu care și azi prin Isus, Fiul său preaiubit, ne spune fiecăruia: ”Să nu se tulbure inima voastră!…mă duc să vă pregătesc un loc… ca să fiți și voi acolo unde sunt Eu!” (In 14, 1.3)
Dumnezeu să o odihnească în pace!