Comunitatea „Padre Giuseppe Antonio Marcheselli” – Noventa Padovana (Italia)

„Să ne simţim părtaşe la orice suferinţă umană dar, ştiind că ajutorul nostru este limitat, să ne amintim că esenţialul în slujirea noastră apostolică este iubirea” (Const. nr. 61,2)

Noventa Padovana este o comună din nordul Italiei, situată la opt kilometri distanță de centrul oraşului Padova şi are aproximativ un număr de 10.941 locuitori.

În acest loc a luat fiinţă „Villaggio Sant’Antonio” (satul Sfântului Anton), în anul 1955 funcţionând mai întâi ca şi orfelinat pentru copiii rămaşi singuri după cel de-al doilea război mondial, fiind sub directa conducere a Fraţilor Franciscani Minori Conventuali. Ei au cerut, pe atunci, Episcopului local să aprobe prezenţa Surorilor Franciscane Misionare de Assisi care să se îngrijească de orfani în ceea ce priveşte educarea şi formarea lor (şcoală, disciplină, bucătărie şi spălătorie).

Primele trei surori: sr. Emerenziana Breda, sr. Tereza Martella și sr. Lucia Prevedel, au sosit în luna decembrie a anului 1952 şi, odată cu sosirea lor, a început istoria prezenţei Institutului nostru în acest loc. Comunitatea fraţilor şi a surorilor s-a ocupat cu multă grijă şi iubire ca aceşti orfani să aibă un viitor cât mai bun. Au înfiinţat pentru ei o şcoală de meserii, operă care a fost dusă înainte cu multă dăruire până în anul 1981 când, s-a simţit nevoia ca „satul” să îşi redefinească identitatea şi misiunea ţinând seama de noile forme de sărăcie cu care teritoriul se confruntă. S-a deschis, astfel, o „portiţă” pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru minorii aflaţi în dificultate, deschidere care continuă şi astăzi.

În prezent Villaggio Sant’Antonio găzduieşte diferite realităţi şi anume:

1. Sectorul persoanelor cu dizabilităţi:

Centre de zi: sunt două centre Fratello Fuoco e Sorella Luna (Fratele Foc şi Sora Lună). În aceste centre, serviciul este oferit persoanelor cu dizabilităţi psihice, cu scopul reintegrării lor sociale. Durata acestui serviciu este mediu sau lung, în funcţie de vârsta şi de problemele cu care aceşti tineri, respectiv adulţi, se confruntă. Sunt ajutaţi de persoane pregătite din punct de vedere profesional care îi asistă şi cu care desfăşoară zilnic mici activităţi practice, în cele cinci laboratoare existente. Totul funcţionează după normele legislative în vigoare.

2. Centrul rezidenţial Tau.

Comunitatea este organizată pe două niveluri: Il Giglio și Noce (Crinul și Nucul) purtând inițial numele de La Barchessa – (Fânărie).

Centrul și-a început activitatea în 1990 primind persoane adulte cu dizabilităţi fizice şi mentale, pentru a fi îngrijite de o echipă de specialişti: coordonator, educatori profesionişti, persoane pregătite pentru acest serviciu şi voluntari care oferă din timpul lor pentru a fi alături de beneficiarii din această comunitate. Începând cu anul 2016, comunitatea s-a transferat din vechea rezidență (incinta Barchessei) în noua structură.

3. Cooperativa socială „Emmekappa” – Maximilian Kolbe

Această cooperativă s-a născut în urma unei experienţe de cincisprezece ani de muncă cu diverse persoane cu disabilităţi uşoare şi cu familiarii acestora. Asociaţii acestei cooperative caută prin ceea ce fac să formeze profesional minori străini ajunşi în Italia neînsoţiţi, tineri cu disabilităţi şi diferite persoane dezavantajate.

4. Sectorul Minori

Acest sector cuprinde două realităţi:

a. Centrul educativ „HappyCentro”, un centru de zi pentru copii din clasele I-VIII. În prezent acest centru găzduieşte un număr de 50 de copii. Centrul este frecventat după-amiază pe toată durata anului şcolar. Activitățile sunt diversificate: realizarea temelor pentru acasă, diverse laboratoare precum și mici excursii. Centrul este animat de o echipă de educatori calificaţi.

b. Proiectul „Affido” – O reţea de familii deschise să primească în propria familie copii în dificultate”. În cadrul acestui proiect în prezent sunt aproximativ 40 de familii care sunt deschise spre a veni în ajutor familiilor care trec prin diferite situaţii dificile şi cer să fie ajutate pentru a depăşi situaţia în care se află. Asociaţia „Mario Tommasi”, din care acest grup de familii face parte, colaborează cu serviciile sociale care solicită pentru fiecare caz în parte o familie pregătită să primească în sânul ei un minor pentru un timp stabilit, care variază dar care să nu depăşească 2 ani (consideraţi ca fiind suficienţi pentru ca familia de origine să-şi reia cursul normal).

5. Voluntariat

Asociaţia de voluntariat „Mario Tommasi”. Asociaţia poartă numele unui frate franciscan conventual tânăr care, în timpul unui campus, şi-a pierdut viaţa salvând-o pe cea a unui copil care era gata să fie accidentat de o maşină. În cadrul acestei Asociaţii, orice persoană de bunăvoinţă – de la student până la pensionar – este bine venită căci posibilităţile de voluntariat sunt vaste:

– în mijlocul minorilor unde pot oferi suport şcolar, activităţi educative şi diverse modalităţi de petrecere a timpului liber, disponibilitatea de a primi în sânul propriei familii un copil aflat în dificultate;

– printre persoanele cu diferite dizabilităţi: dându-le o mână de ajutor în laboratoare, animându-i pe cei din centrul rezidenţial, colaborând cu familiile, etc.

Există şi un grup de foşti elevi orfani care, ca şi recunoştinţă pentru tot ajutorul pe care l-au primit, vin odată pe săptămână pentru a se îngriji de „curte” astfel încât cei care trec pe la „Sătuc” să se simtă bine.

Villaggio Sant’Antonio astăzi este o organizaţie non-profit coordonată de către comunitatea fraţilor franciscani Minori Conventuali în colaborare cu Surorile Franciscane Misionare de Assisi. Împreună cu personalul specializat şi cu voluntarii continuă să promoveze demnitatea persoanei umane.

Surorile noastre din provincia italiană au asigurat prezenţa în această realitate până în luna iunie a anului 2010. Fraţii au apelat la surorile din Provincia română dorind să se continue frumoasa colaborare construită în toţi aceşti ani. Astfel în data de 21 septembrie 2010 au ajuns primele trei surori românce: sr. Monica Roca, sr. Irina Giurgică şi sr. Valerica Bejan, dându-se astfel început unei noi comunităţi, pusă sub protecţia Fondatorului nostru, părintele Giuseppe Antonio Marcheselli.

Astăzi comunitatea noastră este formată din cinci surori: sr. Veronica Cochior (superioara comunităţii), sr. Regina Birou, sr. Valerica Bejan, sr. Jitaru-Baciu Mihaela și sr. Adriana Blînda.

În mijlocul persoanelor cu dizabilităţi, printre cei mici, dând o mână de ajutor muncitorilor din cooperativa socială, în colaborare cu specialiştii încercăm să fim semn de fraternitate, împărtăşire, unitate, coresponsabilitate, dăruire şi angajare bucuroasă.

Colaborarea frumoasă şi profundă cu comunitatea fraţilor îşi află izvorul în rugăciunea şi Euharistia cu care începem împreună fiecare zi, bogăţie prin care ne întărim viaţa spirituală şi care ne poartă paşii spre orice persoană. În fiecare seară avem oportunitatea de a-i mulţumi Domnului, tot printr-un moment de rugăciune făcută tot împreună, fraţi si surori, pentru modul minunat în care a lucrat cu fiecare dintre noi şi cu toate persoanele pe care le-am întâlnit.

Domnul să fie lăudat pentru tot ceea ce a realizat prin fraţii şi surorile care ne-au precedat şi tot El să ne susţină cu harul său pentru ca bucuria noastră să o căutăm doar la El şi „bucuria noastră să fie deplină”.

Sr. Veronica Cochior, responsabila comunităţii