Comunitatea „Sfântul Anton” – Huşi

Din punct de vedere geografic, localitatea Huşi se situează în sud-vestul Depresiunii Huşi, aceasta fiind un municipiu din judeţul Vaslui, aflat aproape de frontiera de est a ţării. Prin poziţia deosebită în care este amplasată, ca într-un „potir” uriaş, i-a şi-a atras denumirea de „oraşul dintre vii”. Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1487, iar în 1995 Huşi-ul a devenit municipiu.

În anul 2002 municipiul Huşi atesta 29.510 de locuitori, din care 99% de naţionalitate română. Din punct de vedere confesional în Huşi există 23.652 ortodocşi, 5.826 romano-catolici, restul aparţinând altor religii. Creştinii romano-catolici, aparţin celor două parohii „Sfântul Anton de Padova” situată în centrul oraşului şi „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” în zona Corni. Aceasta din urmă este sub păstorirea Fraţilor Franciscani Minori Conventuali.

În această localitate sălăşluieşte şi comunitatea noastră închinată Sfântului Anton de Padova. Ea are o istorie bogată şi fascinantă care de-a lungul anilor a împletit amintiri, tradiţii, cultură şi valori măreţe de care se bucură şi azi.

Comunitatea noastră a fost deschisă în anul 1919, imediat după Primul Război Mondial, odată cu sosirea primelor surori del Giglio, astăzi Surorile Franciscane Misionare de Assisi. Pe atunci exista deja Orfelinatul catolic de băieţi înfiinţat în anul 1918 de către credincioşii din Huşi, aprobat şi susţinut de părintele Ulderic Cipolloni, OFMConv., pe atunci administrator apostolic de Iaşi. În anul 1919 surorile venite la orfelinat au găsit un număr de aproximativ 30 de băieţi, iar acesta creştea tot mai mult.

Din anul 1926 întreaga administraţie a orfelinatului a trecut în grija surorilor noastre care, pentru susţinerea micilor orfani, au fost nevoite să deschidă în incintă ateliere de croitorie, cizmărie, tapiţerie, tâmplărie şi lăcătuşărie artistică pentru întreţinerea orfelinatului. Cerinţele erau din ce în ce mai mari iar veniturile foarte mici de aceea surorile au fost nevoite să ceară ajutor binefăcătorilor şi să meargă chiar la cerşit prin ţară. Din pomenile adunate de surori s-a construit şi Capela cea mare, dedicată Sfântului Anton de Padova (actuala Biserică Romano-Catolică „Sfântul Anton de Padova”), începută în anul 1931, terminată şi sfinţită abia după opt ani, la data de 17 septembrie 1939.

Tot aici, la Huşi, începând cu luna octombrie 1937 s-a deschis Noviciatul, un spaţiu în care tinerele dornice să îmbrăţişeze stilul de viaţă al Surorilor Franciscane Misionare de Assisi aveau posibilitatea să se formeze pe teritoriul ţării.

Al Doilea Război Mondial a fost o grea încercare pentru surori. Orfelinatul şi-a încheiat practic activitatea în anul 1949, când regimul comunist folosindu-se de legea cultelor în vigoare, a trecut la desfiinţarea şi naţionalizarea mănăstirilor. Copiii care aveau familie au fost nevoiţi să se întoarcă acasă, ceilalţi fiind înfiaţi de către familii binevoitoare. Cu toate acestea surorile nu s-au descurajat dar, în tăcere, au continuat să fie mărturii vii în mijlocul acelora pe care îi întâlneau în drumul lor de peregrinare.

Despre modul cum a fost folosită casa surorilor de către stat în timpul comunismului există foarte puţine informaţii. Se ştie doar că orfelinatul ar fi fost folosit ca poştă pe timpul naţionalizării. După evenimentele din anul 1989 imobilul vechiului orfelinat ne-a fost restituit având astfel posibilitatea de a reîncepe viaţa comunitară precum şi diferite activităţi în favoarea celor aflaţi în dificultate.

Ajutate de Providenţa divină, în persoana unor binefăcători generoşi şi a unor voluntari laici, casa de odinioară a putut fi dărâmată, în locul ei construindu-se alta nouă. Astăzi în acest lăcaş îşi găsesc sprijinul educativ, social, religios, moral şi cultural aproximativ 100 de copiii proveniţi din familii defavorizate şi nu numai, în cadrul Centrului de zi „Sfântul Anton”. Aceşti copii primesc zilnic hrană şi educaţie, fiind atât pentru familiile lor cât şi pentru societate, un model de viaţă şi de trăire a valorilor umane şi creştine.

Astăzi, fraternitatea noastră, este compusă din nouă surori: sr. Maria Iacob (responsabila comunităţii), sr. Irina Cata, sr. Varvara Antal, sr. Maria Antal, sr. Carmen-Claudia Nemeş, sr. Paula Dobrea, sr. Patricia Costache şi sr. Mihaela Rediu.

În afară de activitatea Centrului de zi ne ocupăm şi de pastoraţia copiilor, a adolescenţilor, a tinerilor şi a adulţilor, de sprijinul familiilor aflate în dificultate, de îngrijirea la domiciliu a bolnavilor şi a persoanelor vârstnice, de animarea liturgică parohială şi altele.

În orice loc şi în orice cultură continuăm să întrupăm carisma noastră fondată pe cuvintele cheie ale Fondatorului: „Această casă este pentru acele suflete care îl vor numai pe Dumnezeu”, ceea ce înseamnă o constantă trăire la prezenţa Domnului în rugăciune, în activitate, în viaţă fraternă, în relaţie cu cei nevoiaşi şi în evenimentele zilnice ale vieţii.

Sr. Maria Iacob, responsabila comunităţii