Comunitatea „Neprihănita Zămislire” Valea Mare – Bacău

Unicul nostru scop este mărturisirea lui Cristos

Comuna Faraoani, în componenţa căreia intră şi satul Valea Mare, este situată în partea estică a României, în zona centrală a Moldovei, pe dealurile din partea dreaptă a culoarului Siretului, la aproximativ 14 km depărtare, spre sud-vest de municipiul Bacău. În partea de sud se învecinează cu comuna Cleja, în partea nordică cu satul Valea Seacă, spre est cu satul Galbeni, şi peste o întinsă zonă de dealuri şi păduri spre vest, cu comunele Helegiu si Livezi.

Parohia Valea Mare, aşezată la nordul satului Faraoani, deși mică a oferit şi oferă pentru Biserică numeroase vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată. Numără 610 familii cu aproximativ 1900 de credincioşi. Nu e mic lucru faptul că această mică comunitate a dat Bisericii şi 2 episcopi, Ep. Ioan Duma, OFM Conv. întors în Casa Tatălui în 1981 și Mons. Anton Coșa, episcop de Chişinău. 

Tocmai în acest mic sat sălășluiește și comunitatea noastră deschisă la 8 decembrie 1991, în fostul imobil a C.A.P. pentru a primi în sânul ei numeroasele tinere care cereau să îmbrățișeze viața consacrată prin trăirea carismei noastre. Surorile s-au bucurat de primire și stimă din partea locuitorilor, mereu gata de a oferi susținerea și ajutorul necesar.

Încă de la început surorile s-au deschis cu atenție la nevoile comunității locale intrând cu simplitate în casele oamenilor, oferind mângâiere celor în vârstă și bolnavi, susținere familiilor nevoiașe, educație și însoțire copiilor și tinerilor, atât în colaborarea cu preoții din Parohie cât și prin inițiative proprii.

În 1997 comunitatea noastră a găzduit prima întâlnire de formare pe care Surorile Franciscane din România o trăiau după evenimentele de la Revoluția din 1989, întâlnire care a cunoscut entuziasmul și greutățile începuturilor, frământările și dorința de creștere spre a deveni Viceprovincie. Tot în comunitatea noastră, în zilele 17-21 mai 2000 a fost celebrat primul Capitul al Viceprovinciei române, eveniment care a reunit toate surorile românce cu voturi perpetue (37 de surori) însoțite și călăuzite cu grijă de Superioara Generală, Sr. Serena Picchio.

În prezent comunitatea noastră este compusă din 8 surori: Sr. Veronica Antal, Sr. Veronica Iştoc, Sr. Tereza Bujor, Sr. Tereza Ghiungius, Sr. Magda Antal, Sr. Valerica Bejan, Sr. Ana Patrasc Negru și Sr. Veronica Balint, superioara comunității, surori care caută să-și trăiască consacrarea religioasă în simplitate și bucurie.

Prezența surorilor dorește să fie semn al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Viața simplă, umilă și discretă, ca aceea a oamenilor de la țară, permite surorilor să împărtășească bucuriile, suferințele, preocupările și nevoile multor „vălămăreni”, să ofere ajutor material, acolo unde e posibil, dar mai ales apropiere umană și susținere spirituală purtând în rugăciune viețile persoanelor și ale familiilor în mijlocul cărora trăiesc.

Cu bucurie și disponibilitate, surorile colaborează cu păstorii comunității parohiale în activitățile și inițiativele de creștere și de hrănire a credinței. Cei vârstnici, cei bolnavi și nevoiași se bucură de o atenție specială, îndeosebi prin serviciile Centrului Diecezan Caritas Iași prin programul  „Ingrijiri la domiciliu”, slujire desfășurată de una dintre surorile comunității noastre.

Casa mare și primitoare este adesea loc prielnic pentru trăirea cursurilor de Exerciții spirituale, a întâlnirilor de formare organizate la nivel de Provincie precum și a întâlnirilor vocațioanale propuse și îngrijite de Comisia de Pastorală vocațională. 

Mai presus de orice, prin însăși existența ei, comunitatea este un loc de prezență a lui Dumnezeu iar surorile caută să trăiască inspirația și intenția Fondatorului, aceea de a face din casă un loc plăcut Domnului în care să domnească doar milostivirea Sa.  

Sr. Veronica Balint, responsabila comunităţii