Carisma

Când se vorbeşte despre carisma unui institut de viaţă consacrată se are în vedere acea experienţă fondatoare care se configurează, în special, în perioada naşterii noii comunităţi şi apoi, de-a lungul întregii vieţi a fondatorului. Se conturează, astfel, acel proprium al vieţii şi al misiunii acelei comunităţi, carisma fiind un DAR (cuvântul carismă vine din latinescul charis = har) oferit de Dumnezeu Bisericii şi, prin intermediul ei, lumii întregi.

„Orice institut s-a născut pentru Biserică şi trebuie să o îmbogăţească cu propriile caracteristici” (Mutuae relationes, nr.14). De aceea, prezenţa unei carisme este providenţială. Prin ea Evanghelia se întrupează şi devine istorie, mai întâi în viaţa Fondatorului şi apoi în viaţa celor care calcă pe urmele acestuia.

Carisma noastră a luat naştere din mlădiţa viguroasă, bine altoită în Cristos, numită Francisc de Assisi, prin întâlnirea providenţială a pr. Giuseppe Antonio Marcheselli cu Angela Maria del Giglio, în anul 1702 la Assisi.

Aceştia, conduşi de Duhul Sfânt, au pus bazele unei comunităţi de terţiare, un adevărat cenacol de sfinţenie, cu scopul de a reînnoi viaţa spirituală a Ordinului al Treilea Franciscan care, în acele vremuri, îşi pierduse strălucirea de odinioară.

Valorile fundamentale ale carismei noastre

„Aşadar, râvniţi mereu să fiţi sfinte, după cum şi Isus Cristos doreşte; El vrea, dacă ar fi posibil, să fim aşa de sfinţi precum este sfânt Tatăl său ceresc. Cele care vor avea această dorinţă vor fi potrivite pentru această casă… Scopul acestei case este pentru acele suflete care îl vor numai pe Dumnezeu. Aş vrea să o repet de un milion de ori pentru ca aceste cuvinte să se întipărească bine în mintea şi inima voastră”. (Din Instrucţiunile pr. Marcheselli)

În continuitate cu începuturile, în spiritul Sfântului Francisc de Assisi şi al Fondatorilor noştri, noi, Surorile Franciscane Misionare de Assisi, îl urmăm pe Cristos şi ne străduim a ne conforma cu El, sărac şi răstignit, făcând din Evanghelie regula noastră de viaţă.

Profesăm Regula şi Viaţa Fraţilor şi Surorilor Ordinului al Treilea Regular al Sf. Francisc, angajându-ne cu toată fiinţa în a trăi valorile fundamentale ale carismei noastre:

· pocăinţa înţeleasă ca şi convertire a inimii, schimbare a mentalităţii, drum continuu către asemănarea cu Dumnezeu;

· sărăcia ca şi expresie a încrederii şi abandonării în mâinile Tatălui nostru Ceresc, căutând a-l vrea numai pe Dumnezeu, nu doar prin renunţarea la lucrurile materiale ci, mai mult, prin dezlipirea de tot ceea ce nu este Dumnezeu;

· viaţa fraternă în comunitate având ca şi obiectiv sfinţenia, o sfinţenie obişnuită la care se ajunge în fiecare zi, în lucrurile mici şi banale, concretizată prin: respect reciproc, slujire, iertare, umilinţă, înţelegere, atenţie plină de grijă faţă de sora de alături, corectare fraternă, purtând greutăţile celeilate…;

· faptele de milostivire atât trupească cât şi sufletească, fiind expresia unei milostiviri exercitate mai întâi în interiorul comunităţii având ca unică motivaţie: iubirea faţă de Isus Cristos.

A-l vrea numai pe Dumnezeu înseamnă acea dorinţă permanentă a inimii de a sta la prezenţa Sa în rugăciune, acel dialog dintre cel care iubeşte şi Cel iubit, acea căutare de Dumnezeu în orice creatură şi în orice eveniment al vieţii.

Din iubirea faţă de Dumnezeu izvorăşte viaţa noastră trăită împreună în fraternitate, în bucurie franciscană, în simplitate şi sărăcie, în spirit de minoritate.

„Adevărata bucurie nu se găseşte decât la Dumnezeu. Inima noastră s-a născut numai pentru Dumnezeu. Numai Dumnezeu este centrul ei. Numai Dumnezeu este partea sa… altă desfătare, altă mulţumire, nu este decât numai în Dumnezeu”. (Cuvintele Fondatorului)