Comunitatea „Sfânta Rita” – Hălăuceşti

„Să ieşiţi pentru a căuta şi a întâlni”. (Papa Francisc)

Comuna Hălăuceşti, localitate periferică a judeţului Iaşi, este situată în dreapta Siretului la o distanţă de aproximativ 20 km de oraşele Roman şi Paşcani şi, conform recensământului din 2011 are 5.541 locuitori, total din care majoritatea sunt creştini romano-catolici păstoriţi cu multă dăruire şi zel de Fraţii Franciscani Minori Conventuali. Există şi o comunitate mai mică de creştini ortodocşi.

Comunitatea noastră, a Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, se află în faţa Bisericii Romano-Catolice, casa având-o ca patroană pe Sfânta Rita. Este prima comunitate pe care Surorile del Giglio (cum ne numeam la început – după numele de familie al Fondatoarei) au deschis-o la venirea lor în România. Când în 1919 au sosit din Italia, erau deja aşteptate de micuţii orfani proveniţi atât din Hălăuceşti cât şi din satele vecine. La început au fost doar două surori italience, însă după ce ele au sosit, lor li s-au alăturat multe tinere dornice de a îmbrăţişa stilul lor de viaţă şi unele au şi profesat sfaturile evanghelice la puţin timp după începerea misiunii surorilor în România.

În acest loc surorile au slujit cu multă dăruire până în luna august 1949 când regimul comunist le-a obligat să părăsească lăcaşul lor iubit – Mănăstirea. Casa a fost luată de Stat şi folosită pentru servicii publice: o perioadă a deservit ca şi maternitate, ca bibliotecă comunală, ca şi cămin, apoi pentru câţiva ani buni a fost Casă de copii statală şi pentru persoane cu dizabilităţi, iar în anii care au precedat căderea Regimului Comunist, ea a fost grădiniţa satului Hălăuceşti.

În august 1992 (după mai bine de 40 de ani de când statul le-a obligat să iasă) surorile au putut să se „reîntoarcă acasă”. Sr. Aldegonda Băcăoanu a fost cea care, puternică în rugăciune şi încrezătoare în Providenţa divină, a cerut insistent formarea noii comunităţi, în ciuda condiţiilor critice în care se afla casa. La acel moment comunitatea era formată din surori în vârstă care, cu 42 de ani în urmă lăsaseră mănăstirea, iar acum, cu emoţie, uimire, bucurie şi mulţumire, se întorceau încrezătoare chiar dacă erau de acum spre seara vieţii lor. Ieşirea lor, chiar forţată, a fost ocazie de căutare şi întâlnire, ocazie de a transmite mai departe spiritul franciscan căci acum, împreună cu ele erau şi câteva tinere dornice de a îmbrăţişa viaţa religioasă în Congregaţia noastră.

În perioada anilor 1998-2001 casa a fost în renovare, lucrările de restructurare readucând în toată splendoarea ei, mânăstirea de odinioară. Odată cu inaugurarea oficială din 9 iunie 2001, surorile au redeschis porţile casei pentru a-i primi pe cei care aveau nevoie de ajutor, susţinere şi mângâiere, înfiinţând Centrul de zi „Sfântul Francisc”.

În prezent, comunitatea are în componenţa ei 17 surori:
Sr. Francisca Pîrţac 
Sr. Roza Pal
Sr. Maria Roşat
Sr. Genoveva Farţade
Sr. Maria Farţade
Sr. Varvara Cochior-Grosu
Sr. Varvara Poloţcu
Sr. Magdalena Ciuraru-Mişca
Sr. Tereza Cancel
Sr. Maria Antal – vicara comunităţii
Sr. Cristina Bulai
Sr. Corina Maria Benko
Sr. Monica Roca – responsabila comunităţii
Sr. Claudia Petrişor
Sr. Lenuţa Boglaru
Sr. Silvia Bejan
Sr. Cristina Vasile

Comunitatea poartă în sânul ei frumuseţea şi bogăţia diferitelor vârste: surori în vârstă (70-89 de ani), surori de vârstă medie, formate în clandestinitate (45-69 de ani), surori tinere şi foarte tinere. Diversitatea este mare între noi însă şi bogăţia este pe măsură, completându-ne reciproc.

Începând cu anul 2010 comunitatea noastră a fost desemnată pentru a răspunde exigenţelor formative pornind de la experienţe vocaţionale şi Postulandat ca mai apoi, din 2011 să fie numită şi Casă de Noviciat. În prezent nu avem nici o tânără în formare însă continuăm să ne rugăm şi trăim cu speranţa că vor sosi. La sfârşitul anului 2017 au fost 2 tinere pentru a face o experienţă de viaţă fraternă.

Activităţile comunităţii sunt diferite: o parte din surori se dedică educaţiei copiilor în Centrul de zi „Sfântul Francisc”, altele oferă slujirea lor în pastoraţia copiilor, a adolescenţilor şi a tinerilor în colaborare cu Fraţii Franciscani din Parohie, două surori se îngrijesc de curăţenia şi pregătirea altarului din Biserică, o soră este asistentă medicală şi îi îngrijeşte la domiciliu pe bolnavii şi bătrânii din comună în cadrul proiectului promovat de Caritasul Diecezan, alte surori vizitează şi susţin familiile aflate în dificultate iar împreună cu cele în vârstă, ne străduim să transformăm întreaga zi într-o rugăciune continuă pentru binele comunităţii şi al omenirii.

În acest mod comunitatea noastră se angajează zi de zi să continue opera începută cu aproape 100 de ani în urmă în Hălăuceşti, străduindu-se să fie făclii vii, semne grăitoare ale iubirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului său.

Suntem recunoscătoare lui Dumnezeu pentru toate faptele minunate pe care le săvârşeşte prin noi şi pentru noi, în această comunitate parohială, pentru prezenţa şi ocrotirea Sa, pentru grija şi fidelitatea iubirii Sale. Aşadar putem spune împreună cu sfântul Francisc de Assisi „Cât mai avem timp să continuăm a face binele”.

Sr. Monica Roca, responsabila comunităţii