Fondatori

Fondatorul: Pr. Giuseppe Antonio Marcheselli

S-a născut la Casalmaggiore (Cremona) la 21 februarie 1676. La vârsta de 15 ani a fost primit în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, iar la 15 septembrie 1691 a început noviciatul la Bologna, în Conventul „Sfântul Francisc”.

În anul 1692, după terminarea anului de noviciat, Giuseppe s-a consacrat lui Dumnezeu prin profesarea sfaturilor evanghelice de castitate, sărăcie şi ascultare. Apoi, a fost trimis în Conventul „Sfântul Francisc” de la Ravena pentru a-şi completa studiile.

La 13 iunie 1699 a fost hirotonit preot, având doar 23 de ani. În luna septembrie a aceluiaşi an a fost trimis la Assisi, în comunitatea Sacro Convento, unde a primit misiunea de predicator oficial al Bazilicii „Sfântul Francisc”. Aici avea să o întâlnească pe terţiara franciscană Angela del Giglio.

În anul 1703 a fost numit „baccalaureus conventus”, titlu prin care era introdus în rândul personalului academic, iar în luna iunie a anului 1704 a devenit „lector dogmatum”, ceea ce îi permitea să predea filozofia şi teologia în cadrul şcolilor Ordinului. Începând cu anul 1707 până în anul 1718, pr. Marcheselli şi-a exercitat atribuţia de „lettore morale”, care îl ţinea informat la zi despre problemele în morală pentru preoţi şi confesori.

Deşi activitatea sa de profesor a fost îndelungată, totuşi, preocuparea sa principală a fost cea de predicator şi de îndrumător spiritual, având darul de a mişca inimile şi fiind un mare maestru de duh.

În anul 1725 a fost mutat definitiv în Assisi unde a fost numit custode la Sacro Convento, între anii 1729-1731, timp pe care l-a petrecut „la amvon sau la confesional, la patul muribunzilor sau la masa de studiu”.

Dincolo de multiplele activităţi, doar în parte semnalate aici, pr. Marcheselli s-a dovedit a fi un om auster şi cucernic, „om de neîncetată rugăciune… având sufletul mereu unit cu Dumnezeu”. A murit în ziua de 16 mai a anului 1742, cuprins de o răceală puternică.

Fondatoarea: Angela Maria del Giglio

S-a născut la Vicenza, în ziua de 7 februarie 1658. Fiind atrasă de spiritul sfântului Francisc de Assisi, a părăsit oraşul natal şi s-a stabilit la Assisi. În anul 1691 a intrat în Ordinul al Treilea al Penitenţei, iar în ziua de 6 octombrie 1697, la Altarul Crucifixului din Bazilica Inferioară a Sfântului Francisc, a profesat Regula, în mâinile părintelui Angelo Pini (OFMConv), vizitator al Ordinului.

Trecând peste pragul vârstei de 40 de ani, după cum se cerea, la 4 decembrie 1701, a făcut votul public de castitate prin care a dat stării sale de viaţă o stabilitate definitivă. În timpul Postului Mare, din anul 1702, l-a întâlnit pe pr. Marcheselli, sosit de câteva luni în Assisi, pe care l-a ales ca şi îndrumător spiritual. Acesta, luminat de Dumnezeu, a văzut în ea sufletul sfânt, departe de cele lumeşti şi destinată de Dumnezeu să devină fondatoarea deja perfectă a Congregaţiei, cu puţin înainte gândită de el însuşi. Angela a acceptat acest plan al lui Dumnezeu „din ascultare”, plan pe care l-a dus la îndeplinire cu umilinţă, în tăcere şi cu multă suferinţă. A lucrat mult… a suferit mult din iubire faţă de Dumnezeul său şi faţă de oameni. A condus casa timp de aproximativ 34 de ani cu prudenţă şi zel.

La 25 octombrie 1736 s-a îmbolnăvit grav şi numai după şase zile, la 2 noiembrie, a murit gândindu-se la Dumnezeu.

După cum se observă, lipsesc multe date din viaţa ei. În realitate, Angela del Giglio, ascultând de pr. Marcheselli ca şi îndrumător spiritual, şi-a scris autobiografia dar, înainte de a i-o înmâna, i-a lipit paginile făcând astfel imposibilă citirea. A rescris-o tot la invitaţia acestuia, însă, de data aceasta, s-a pierdut în drum spre Veneţia, unde urma să fie tipărită.

În ciuda numărului restrâns de scrieri despre ea, experienţa spirituală transmisă prin întreaga sa trăire înfruntă veacurile, fiind model de urmare pentru atâtea suflete dornice să răspundă afirmativ chemării lui Isus în familia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi.