Comunitatea „Sf. Maximilian M. Kolbe” Singureni – Giurgiu

„Institutul nostru, încă de la începuturile sale,
a simţit ca importantă participarea la misiunea educatoare a Bisericii,
prin diverse forme de asistenţă şi instruire.
Să ne îndreptăm serviciile noastre către cei săraci,
părăsiţi şi fără apărare,
potrivit cu locurile şi lipsurile cele mai urgente”.
(Constituţii, nr. 87).

Acestea sunt îndemnurile pe care surorile le-au scris pe prima pagină a cronicii comunității, cuvinte pe care cu siguranță le imprimau în inimile lor pentru noul început al misiunii de la Singureni.

Comuna Singureni se află situată pe DJ 411, zona centrală, la 40 km de Municipiul Giurgiu şi 30 km de Municipiul Bucureşti. Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia comunei Singureni se ridica la 3.191 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.536 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români – 84,42%, cu o minoritate de rromi – 8,77%. Religia pe care o trăiește comunitatea satului este cea ortodoxă. Biserică romano-catolică se putea găsi la Giurgiu sau la București. Dificultatea pe care o aveau surorile de a putea merge la Sf. Liturghie în zonele apropiate a condus la decizia de a avea o biserică a noastră chiar în incinta fundației unde să se poată celebra zilnic prin prezența unui preot venit din parohiile învecinate.  Acum de la 1 Decembrie 2019 s-a deschis o noua biserică în comuna 1 Decembrie având ca patron pe Fericitul Anton Durcovici, unde avem posibilitatea de a avea Sfânta Liturghie de trei ori pe săptămână, respectiv marți, vineri, duminica și sărbătorile de poruncă. Avem o colaborarea frumoasă cu Păstorul comunității si cu credincioșii parohiei, implicându-ne astfel la animarea liturgica, citirea lecturilor și aranjamentelor florale.

Fundația Bambini in Emergenza a fost înființată în luna decembrie a anului 1995 de jurnalistul italian Mino Damato, pentru a ajuta în concret mulți copii abandonați și infectați cu virusul HIV. Marele proiect uman implementat era acela de a asigura asistență, îngrijire și o nouă demnitate,  iubire,  speranță și încrederea în  viitor.

Comunitatea surorilor a fost deschisa în anul 1999, având ca protector pe Sfântul Maximilian Maria Kolbe. Prima Soră Franciscană Misionară de Assisi care a ajuns la Singureni pe 26 ianuarie 1999, a fost Sr. Maria Dămoc.  În data de 27 ianuarie 1999 Sr. Piera Noro, Delegata Generală pentru România, însoțește la Singureni alte două surori, pe Sr. Tatiana Ciuraru şi pe Sr. Monica Pârţac. Datorită faptului că toate cele trei surori din comunitate erau junioare, comunitatea a fost filială a comunității Madre Angela din Bucureşti, având-o ca responsabilă pe Sr. Piera Noro iar Sr. Maria Dămoc a fost numită coordonatoarea proiectului. Surorile au fost întâmpinate la sosirea lor de către directoarea fundației, doamna  Nike Magnoni şi de un grup de voluntari italieni. La sosirea lor, au găsit în fundație un număr de 21 de copii, care ulterior avea să crească,  în aprilie 2000 ajungând la 31 de copii. Faptul că surorile erau junioare şi participau la diferite cursuri, vizite în familie, etc. au fost multe surori, novice, postulante care veneau pe la Singureni pentru câteva zile pentru a le înlocui.

Pe 29 iulie 1999 vine pentru un an un preot italian, Pr. Fabrizio Ciampicali, care să asigure surorilor zilnic Sfânta Liturghie. După plecarea lui au fost alți preoți care au ajutat surorile zilnic cu Sfânta Liturghie. În 24.10.1999, văzându-se necesitatea unei alte surori, vine în comunitate şi a patra sora, Sr. Margareta Ţurcanu. Din data de 4 iunie 2000 Sr. Maria Dămoc este numită superioară a comunității. În luna septembrie şi octombrie ajung în comunitate alte două surori astfel comunitatea ajunge la un număr de 6 surori. Misiunea surorilor nu a fost deloc ușoară fiindcă prezența lor era 24h din 24h iar copiii joviali şi cu diverse probleme de comportament, de boală, necesitau o atenţie deosebită, îngrijire medicală, hrană, condiţii de dezvoltare psihică şi monitorizare foarte amănunţită, numărul copiilor ajungând în cele din urmă la 48. Fundaţia a căutat ca aceşti copiii care apoi au devenit adolescenţi să fie reintegraţi în familiile lor de origine, ceea ce s-a şi realizat cu succes în cea mai mare parte.

Din luna decembrie 2015 în comunitate au rămas 4 surori. Personalul laic angajat de Fundaţia Bambini in Emergenza este în număr mare pentru a putea răspunde la toate necesităţile existente. 

În prezent suntem 3 surori: sr. Gabriela Gal – superioara comunităţii, sr. Maria Dânca şi sr. Veronica Roxana Ianoș. Căsuţele unde locuiesc copiii sunt două şi găzduiesc în prezent un număr de 15 copii. Preşedinta Fundaţiei Silvia Saini continuă să coordoneze fundaţia după ce Dl. Mino Damato, în iulie 2010 a trecut la Domnul. Misiunea noastră este vastă, în primul rând are prioritate consacrarea noastră iar apoi pornind de la Cristos mergem să îi întâlnim pe cei mici şi abandonaţi, colaborăm cu laicii din cadrul fundaţiei şi împreună facem lucruri extraordinare, lăudându-L pe Domnul.

Proiectele care sunt în derulare sunt de preluare a copiilor în urgenţă pentru a le oferi dragoste, îngrijire medicală, monitorizare atentă a stării de sănătate, iar mai apoi să le găsim o familie prin “programul de asistenţă maternală”, program pe care îl derulăm împreună cu DGASPC Giurgiu. Au nevoie de tată, au nevoie de mamă, ei au nevoie de părinţi care să îi iubească, au nevoie de sprijinul nostru pentru a creşte şi a se dezvolta corespunzător vârstei lor, au nevoie să nu mai fie copilul abandonat de propria mamă. Surorile se îngrijesc și de partea sufletească a copiilor pregătind şi participând la botezul lor în biserica ortodoxă pentru cei care nu sunt botezaţi. Colaborarea este foarte frumoasă cu preotul ortodox din localitate dar şi cu cei din împrejurimi. Munca împreună cu laicii angajaţi în cadrul fundaţiei face posibilă minunea creşterii şi dezvoltării armonioase şi sănătoase a copiilor.   

Mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce experimentăm în acest loc al periferiei, pentru bogăţia şi frumuseţea copiilor care ne dau exemplu de sinceritate, puritate şi elan în viaţă.

                                                             Surorile Franciscane Misionare de Assisi – Singureni