Comunitatea „Buna Vestire” – Glodeni (Republica Moldova)

„Secerişul este mult dar lucrătorii sunt puţini”.

În viaţă este nevoie de mult curaj pentru a lăsa siguranţele proprii (casă, cunoştinţe, cultură etc.) şi a pleca spre o ţară şi o cultură nouă, în mijlocul unor oameni cu o istorie diferită de cea proprie. Această experienţă este un drum care ne cheamă şi ne poartă spre un adevărat „exod”. A te confrunta cu neprevăzutul este un risc, dar numai cine riscă poate să întâlnească şi să experimenteze diferenţa, frumosul, bogăţia şi bucuria de a descoperi lucruri noi. Cu această convingere surorile, la invitaţia ep. Anton Coşa episcop de Chişinău, au deschis prima comunitate de surori în Raionul Glodeni, Republica Moldova. Cu dorinţa de a cunoaşte şi a întâlni oamenii acestor locuri primele surorile au pornit cu multă credinţă şi bucurie în descoperirea frumoaselor locuri moldave pe 30 septembrie 2006: sr. Bernaveta Tancău, sr. Veronica Mateeş şi sr. Adriana Miclăuş.

Raionul Glodeni are în componenţa sa 35 de localităţi dintre care: oraşul Glodeni, 18 comune şi 16 sate. Oraşul Glodeni este situat între două oraşe Rîşcani şi Făleşti, se află la o distanţă de 31 km de oraşul Bălţi. Este poziţionat în partea de nord-vest a Republici Moldova. Bogăţiile acestui oraş sunt: liceul, biblioteca şcolii, grădiniţe, spitalul, banca, şi altele. Posibilitatea de lucru a populaţiei este redusă. De aceea, majoritatea familiilor au o situaţie modestă, unele fiind lipsite chiar şi de strictul necesar. Sunt mulţi bătrâni rămaşi singuri şi neajutoraţi. Se simte o mare sărăcie în trăirea credinţei datorită în mare parte regimului comunist din ultimii patruzeci de ani.

În Glodeni sunt prezente mai multe confesiuni religioase iar noi am întâlnit familii a căror membri trăiesc aceste diferenţe în propria familie. Am observat că acest lucru nu era o piedică pentru ca fiecare să trăiască în felul său, credinţa. Grupul de credincioşi catolici care erau în acest oraş, înainte de a ajunge surorile, atunci când puteau mergeau la cea mai apropiată biserică care era la trei kilometri distanţă. În oraşul Glodeni nu era încă o biserică catolică. Un an mai târziu, pe 24 iunie 2007, la cererea credincioşilor episcopul a sfinţit piatra de temelie a noii biserici care a fost finalizată şi sfinţită patru ani mai târziu, la 28 octombrie 2011.

În această experienţă, încă de la început, am întâlnit oameni simpli şi dispuşi să ne ajute, deschişi pentru a ne primi şi a ne cunoaşte.

În toţi aceşti ani surorile au căutat cu multă atenţie să susţină, să ocrotească şi să ajute comunitatea credincioşilor. Împreună am reuşit să construim o comunitate unită, în care am trăit multe momente frumoase împărtăşind darurile spirituale dar şi materiale.

Astăzi, comunitatea este formată din trei surori: sr. Maria Dîscă – superioara comunităţii, sr. Varvara Farcaş-Papa şi sr. Tereza Pârţac. Surorile ajută la animarea liturgică, la pregătirea altarului, întreţinerea şi curăţenia în biserică şi tot ceea ce este necesar. În restul timpului surorile vizitează diferite persoane în vârstă care sunt singure, familii cu situaţii mai deosebite şi atunci când e posibil primesc grupuri de copii care vin să se joace sau cu care se fac diferite activităţi recreative. Este o experienţă frumoasă în care primim foarte mult de la cei pe care îi întâlnim şi cu care trăim zi de zi.

Dumnezeu se face prezent în mijlocul acestui popor şi în viaţa noastră prin lucruri mici dar frumoase şi pline de semnificaţie. Ne-am dat seama că este nevoie de timp, de răbdare, de umilinţă, pentru a înţelege experienţele pe care le trăiesc oamenii acestei ţări. Stând cu ei şi în mijlocul lor, vom putea să-i înţelegem şi să le împărtăşim „Vestea cea Bună” a lui Isus Cristos. Suntem conştiente că în misiunea noastră nu este important numai ceea ce facem, dar mai important este cine suntem şi mărturia de viaţă pe care o dăm pentru oamenii acestui loc. Oriunde ne aflăm şi oricare ar fi munca noastră, suntem „trimise” şi misiunea noastră este să însoţim în credinţă pe fiecare om pe care îl întâlnim. Numai dacă ne dăm seama de frumuseţea vieţii creştine putem da mărturie şi reuşim să fim misionare în locul unde Dumnezeu ne-a trimis. Suntem misionare dacă trăim cu bucurie fiecare zi şi suntem fericite şi împlinite dacă ne trăim bine vocaţia primită.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit în aceşti ani şi îl rugăm să binecuvânteze pe mai departe parohia noastră, munca şi tot ceea ce este frumos şi bun în misiunea noastră.

Sr. Maria Dîscă, responsabila comunităţii