O familie cu viață grea
După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif și i-a zis: „Scoală-te, ia copilul și pe mama lui, fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă”. Sculându-se, a luat copilul și pe mama lui, în timpul nopții, și a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu. După ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif, în Egipt, și i-a spus: „Scoală-te, ia copilul și pe mama lui și mergi în țara lui Israel, pentru că au murit cei care căutau să ia viața copilului”. El s-a sculat, a luat copilul și pe mama lui și a intrat în țara lui Israel. Auzind că Arhelau domnea în Iudeea în locul tatălui său, Irod, s-a temut să meargă acolo. Înștiințat în vis, s-a dus în părțile Galilei și a venit să locuiască în cetatea numită Nazaret, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeţi: „Se va chema Nazarinean” (Mt 2,13-15.19-23).
——————————–
Când Iosif a acceptat să o ia cu sine pe Maria, soția sa, și să-și asume paternitatea legală a lui Isus, acel Dumnezeu-cu-noi, nu-și putea imagina ceea ce-l aștepta. Dumnezeu nu ne revelează niciodată înainte de vreme planurile sale pentru noi. Viața pe care el ne-o dăruiește este un salt în întuneric. Ea ni se descoperă pas cu pas în timp ce o trăim, și doar o privire de credință îi să o semnificație mântuitoare. Isus, devenit om printre oameni, nu a vrut ușurări nici pentru sine, nici pentru familia sa. Pentru el și pentru părinții săi nu a fost o viață ușoară, el și părinții lui nu au avut o viață ușoară lipsite de riscuri și suferințe. Evanghelia de azi ne descrie prima grea dificultate pe care sfânta familie a trebuit s-o înfrunte: condiția de refugiat. Emigrarea forțată într-o țara străină din rațiuni politice, face ca această familie să fie solidară cu marea mulțimile de emigranți care traversează lumea în toate direcțiile. Indivizi și familii de refugiați se numără de acum cu milioanele. Printre ei este și această familie alungată din Betleem de cruzimea unui tiran. Marea credință, ajutorul cerului și unitatea lor puternică de iubire, i-au ajutat pe Maria și pe Iosif să depășească dificultățile enorme pe care le-au întâlnit la începuturile conviețuirii lor familiare.
Matei ne povestește astăzi acele întâmplări suferite, despre care au meditat cu iubire primele generații creștine, îmbogățindu-le de semnificații spirituale. Tânăra familie trăise un moment de bucurie la vizita Magilor, veniți de foarte departe, conduși de o stea. Cei de departe au devenit apropiați, primindu-l și adorându-l pe abia născutul rege al iudeilor. Autoritățile iudaice din Ierusalim, atât de aproape de Betleem, împreună cu Irod, regele lor, l-au ignorat și, mai mult, chiar au încercat să-l ucidă. Acum Dumnezeu, care a ajutat căutarea magilor, îl împiedică pe Irod în acțiunea lui criminală. În planurile sale, acest rege crud și inuman, nu a luat în calcul intervenția lui Dumnezeu care cercetează secretele răutăcioase din inimă. Tiranul se irită pentru că a fost păcălit de către magi dar, în realitate, nu-și dă seama că Dumnezeu i-a luat-o înainte. Dumnezeu, după ce a trimis în vis un înger la magi pentru a-i avertiza despre planul criminal al regelui, acum trimite din nou în vis un înger la Iosif pentru a-l invita să emigreze în Egipt pentru a-l salva pe copilul amenințat.
Există la Matei cinci vise în relatarea copilăriei (Mt 1-2): patru îl privesc pe Iosif (1,20; 2,13.19.22) și unul îi privește pe magi (2,12). Instrumentul profetic al visului, în calitate de comunicare a voinței lui Dumnezeu, îl punea pe Iosif din Nazaret într-o strânsă legătură cu Iosif, fiul lui Iacob, numit de frații săi drept «visătorul». Și acesta a fost instrumentul de salvare pentru popor în Egipt (Gen 37,5-11). Dumnezeu se repetă în proiectele sale, într-un mod ca să fie recunoscut prin indicii sigure pentru cel care descifrează acțiunile sale. În rest, visul pune la adăpost transcendența divină de orice fel de contaminare umană.
Schema viselor care ne sunt relatate astăzi este compusă din trei elemente: o cerere a lui Dumnezeu, o îndeplinire promptă a lui Iosif, o justificare cu un citat biblic. Cererea adresată primului responsabil al familiei este aceasta: «Scoală-te, ia copilul și pe mama lui, fugi…». Refrenul este: «Sculându-se, Iosif a luat copilul și pe mama lui și a plecat». El nu discută, îndeplinește cu simplitate voința lui Dumnezeu. Se încrede complet în Dumnezeu, care știe bine ceea ce vrea și pentru ce vrea. Astfel salvează familia sa. Concizia relatării nu permite descrierea dificultăților enorme ale unei migrări neprevăzute și forțate. Ne putem doar imagina primejdia unei călătorii de mers pe jos, cu un copil în brațe care are câteva luni și însoțit de o femeie gingașă, traversând locuri deșerte și inaccesibile, pentru circa 500 Km., înnoptând în locuri improvizate, evitând caravanele pentru a nu fi descoperiți și trimiși înapoi. Apoi sosirea și greutatea de a găsi locuință și muncă, chiar în numeroasa comunitate iudaică din acel ținut.
Cât timp a rămas familia sfântă în Egipt? Este o întrebare la care Matei răspunde spunând că exilul a durat până la moartea lui Irod, care s-a întâmplat posibil după un timp de câțiva ani. El ne spune că tiranul, care voia moartea lui Isus, a întâlnit-o el însuși destul de repede. Pe evanghelist îl interesează să justifice acea migrare ca fiind împlinirea unui plan misterios al lui Dumnezeu: «ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul». El voia să-l acrediteze ca Mesia pe Fiul său făcându-l să retrăiască una din etapele cele mai semnificative ale istoriei poporului său, cea a exilului în pământ egiptean, și cu relativa revenire în patrie. Pentru a sublinia valoarea mesianică a evenimentului, menționează o profeție a lui Osea inserată prin descrierea grijii paterne iubitoare pe care Dumnezeu a avut-o față de poporul său, chemat în mod afectuos «fiul» său (Os 11,1-9). Textul de referință descrie cele trei momente finale ale eliberării Israelului: Exodul, însoțirea plină de dragoste prin deșert, sosirea în țara promisă. Accentul cade, așadar, mai mult pe reîntoarcerea familiei din Egipt: «Din Egipt l-am chemat pe fiul meu». Este episodul relatat imediat după aceea.
Încă o dată îngerul lui Dumnezeu apare în vis lui Iosif pentru a-l anunța că are undă verde pentru reîntoarcere, după moartea tiranului. Și aici evanghelistul folosește o formulă pe care cititorii evrei ai Bibliei o cunoșteau bine: «Au murit cei care căutau să ia viața copilului». Este formula folosită în cartea Exodului pentru a indica refugiatului Moise că se poate reîntoarce în Egipt «căci au murit toți cei care căutau să-ți ia viața» (Ex 4,19). Pentru Matei, Mesia retrăiește chiar și evenimentele cele mai semnificative din viața lui Moise: încercarea faraonului de a-l ucide încă de copil și apoi ca adult, fuga sa în deșert, revenirea sa acasă ca eliberator al poporului său. Drept urmare, amintește că numele «Isus» înseamnă că «el eliberează poporul său de păcatele sale» (1,21). În aceste relatări există o împletire de referințe biblice care indică o lungă reflecție care s-a dezvoltat în biserica apostolică, pentru a remarca planul lui Dumnezeu cu privire la Fiul său făcut om. Din această împletire face parte și ultimul pasaj care justifică alegerea Nazaret-ului ca loc de reședință al sfintei familii: «se va chema nazarinean». Termenul poate rechema două cuvinte ebraice: «Neser» care stă la rădăcina lui Nazaret și înseamnă «mlădiță sau floare», o rechemare a lui Isaia 11,1; sau «Nazir» care înseamnă «consacrat, sfânt», sinonim cu «fiu al lui Dumnezeu» folosit deja de înger la buna vestire (Lc 1,35).
