În timpul acela, Ioan i-a zis: „Învățătorule, am văzut pe unul care scotea diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru că nu ne urmează”. Dar Isus i-a spus: „Nu-l opriți; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Oricine vă va da să beți un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteți ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata.
Oricine scandalizează pe unul dintre aceștia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare. Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viață, decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge. Și dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri șchiop în viață, decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă.
Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. (Mc 9,38-48).
——————————
Un aspect esenţial al evangheliilor este folosirea frecventă a limbajului paradoxal, tipic pentru lumea semitică. Este imposibil să te apropii de textul evanghelic al acestei duminici fără să nu ţii seama de acest lucru. Pe de altă parte, nu înseamnă că trebuie să minimalizăm gravitatea expresiilor folosite de Isus.
Cererea de a fi tăiat un picior, o mână, sau a fi scos un ochi, atunci când aceste membre duc la păcat şi îi scandalizează pe ceilalţi, trebuie să fie înţeleasă din perspectiva a ceea ce înseamnă termenul „scandal”. Acest termen nu se referă la un scandal de notorietate publică, ci la o situaţie de împotrivire şi de distanţare. Cuvântul „scandal” presupune ciocnirea a două părţi contrare.
Plecând de la aceste două premise, putem să înţelegem care este scopul tonului dur al limbajului lui Isus.
Discipolii întâlnesc un „competitor” care îl alungă pe cel rău, şi se pare că acesta are rezultate bune. Dar, pentru ei, acest individ are o problemă de apartenenţă: nu face parte din cercul nostru, nu este unul „care ne urmează”. Concluzia: trebuie să fie oprit acest impostor! Să fim foarte atenţi la un aspect: ceea ce contează nu este faptul că acest individ îl eliberează pe un oarecare de cel rău, ci faptul că nu are un „carnet de membru” în grupul lor.
Din cauza acestei mentalităţi greşite începe discursul dur al lui Isus.
Una dintre rănile cele mai grave ale vieţii spirituale este mândria, care face evaluări şi departajări, prezentând a fi creştină chiar şi nevoia atât de umană de apartenenţă şi de identificare. A face parte dintr-un grup în mod exclusiv, pare că te salvează din anonimat şi nu te mai simţi izolat. Dar nu aceasta este perspectiva Duhului Sfânt. Exact în momentul în care apar expresii de tipul „trebuie să fie neapărat unul care ne urmează” suntem în afara harului, şi ne aflăm în oala invidiei şi a rivalităţii. Mesajul Evangheliei este contaminat de această plăcere subtilă care ne afectează: opinia că mesajul ar fi destinat doar unora, nu şi altora, şi astfel se ajunge la poziţionări ecleziale diferite, ceea ce este un indiciu al unui creştinism diabolic, potrivnic.
Tot ceea ce este împotriva comuniunii nu vine de la Duhul Sfânt, şi prin urmare distruge Biserica. Indiferent care ar fi argumentul invocat. În viaţa de credinţă există un lucru care apare clar la un moment dat: comuniunea valorează mai mult decât raţionamentul. Nicio Biserică, nicio căsătorie, nicio prietenie, nicio relaţie autentică nu poate să reziste fără a alege de mii de ori comuniunea, în pofida raţionamentului. Dacă Domnul ar fi considerat greşeala şi raţiunea ca nişte criterii absolute, nu s-ar mai fi coborât să caute şi să iubească oiţa pierdută, şi nimeni dintre noi nu s-ar mai fi putut mântui. Fiindcă suntem conştienţi că toţi ar trebui să fim îndepărtaţi, dacă avem o fărâmă de sinceritate în inimă.
Prin umare aşa ar trebui înţelese cuvintele lui Isus: „Vrei să-l îndepărtezi pe un frate de-al tău? Mai degrabă taie-ţi o mână! Mai bine scote-ţi un ochi, decât să marginalizezi pe cineva! Iar în loc să fii motiv de dispută şi certuri, mai degrabă leagă-ţi o piatră de gât şi aruncă-te în mare!”. Sau: „Mai degrabă să renunţi la plăcerile tale, decât să excluzi pe altul. Renunţă la orgoliul din inima ta şi nu îndrăzni să alungi un frate de-al tău!”.
Acel frate este atât de preţios, încât Domnul şi-a dat pentru el nu doar un ochi sau un picior, ci întreg trupul său, pe cruce.
(Comentariu de P. Fabio Rosini)
