Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului, după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofíl, ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. A venit la Nazarét, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaía şi deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”. Apoi, închizând cartea şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!”. (Lc 1,1-4; 4,14-21)
————————
Sf. Ieronim spunea: „A nu cunoaşte Scripturile înseamnă a nu-l cunoaşte pe Cristos”.
Ascultăm în fiecare duminică Cuvântul lui Dumnezeu, dar dacă după două zile întrebi persoanele care au participat la Sfânta Liturghie care au fost lecturile, cei mai mulţi nu-şi aduc aminte nimic. Sau poate chiar de la ieşirea din biserică… cum este posibil aşa ceva?
Dacă îmi este prezentată o persoană, acest lucru nu înseamnă că o cunosc cu adevărat, în afară de cazul în care încep să am cu ea o legătură adevărată. Dacă nu întreţin o relaţie, voi putea avea doar o impresie foarte vagă despre acea persoană, nimic mai mult. Tot astfel mulţi creştini, chiar dacă merg în mod frecvent la liturghie, nu rămân decât cu nişte amintiri foarte vagi despre Sfintele Scripturi.
În această duminică ascultăm primele patru versete din Evanghelia după sfântul Luca, împreună cu relatarea episodului petrecut în sinagoga din Nazaret, acolo unde Cristos citeşte şi comentează un fragment din Cartea profetului Isaia. Luca vorbeşte despre o „istorisire a faptelor”, iar fragmentul din Evanghelia de astăzi se termină cu afirmaţia lui Cristos: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!”.
A relata ceea ce s-a întâmplat şi a descoperi ceea ce se împlineşte.
Există o legătură între viaţa reală şi Cuvântul lui Dumnezeu. În Sfintele Scripturi este depozitată istoria şi, conform afirmaţiei lui Isus, ceea ce a fost spus cu secole înainte de Isaia ajută la descoperirea a ceea ce se întâmplă „astăzi”.
La ce foloseşte aprofundarea acestui aspect? La evitarea ascultării (şi a predicării) unor colecţii de idei, de valori, de abstracţii, care duc doar la speculaţii şi raţionamente care nu au nicio legătură cu viaţa reală.
Omul, într-adevăr, nu este salvat de o idee, ci de o persoană, Cristos, care nu a transmis concepte, ci s-a întrupat. Dacă ar fi fost îndeajuns o idee, nu ar fi venit să fie răstignit.
Există o diferenţă între a şti ce este o tumoare şi a avea o tumoare, sau a face discursuri despre paternitate şi a ţine în braţe un copil abia născut: teoriile sunt o umbră, nu au consistenţă.
Viaţa este cu totul altceva, termenul „astăzi” nu este o abstracţie. Cristos nu spune: „Ceea ce am ascultat are o valoare importantă”, ci: „Astăzi s-a împlinit ceea ce aţi ascultat”.
Multe persoane, într-adevăr, ştiu în mod teoretic ceea ce ar trebui să facă, dar nu ştiu cum să facă acest lucru. Sunt unii care au studiat teologia, dar rămân analfabeţi din punct de vedere afectiv, incapabili să manifeste înţelegere şi milă.
Ce înseamnă „a cunoaşte Scripturile”? A descoperi în ele existenţa mea şi să regăsesc mesajul Scripturilor în viaţa mea. Dacă într-o predică nu se transmite acest mesaj, şi anume că „Astăzi se împlineşte ceea ce aţi ascultat”, ci se fac trimiteri la valori abstracte, chiar dacă foarte spirituale, nu poate fi vorba despre viaţă, despre liturgie. Poate fi o altă lecţie de teorie, asemenea unei încercări de a înnota stând aşezaţi în fotoliul din sufragerie.
Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie doar înţeles, ci trebuie primit, este un lucru diferit. Între atitudinea de a-l înţelege pe un sărman şi aceea de a-l primi pe un sărman există o diferenţă, iar dacă tu nu îţi dai seama, el o va observa cu siguranţă.
Conceptele sunt comode, te lasă acolo unde eşti, poţi să le foloseşti sau să renunţi la ele aşa cum ţi se pare mai oportun. Istoria, însă, vine peste tine şi nu îţi cere permisiunea, iar dacă nu ştii să o înţelegi, îi pierzi „firul”, pierzând de fapt „firul” istoriei vieţii tale.
Tocmai de aceea Cuvântul vine la noi: să ne facă să regăsim „firul” despre noi înşine, al trecutului şi prezentului nostru. Cine îl pierde, pierde mesajul de „astăzi”.
(Comentariu P. Fabio Rosini)
