În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cána Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. Lipsind la un moment dat vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”. Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!”. Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!”. Ei i‑au dus. Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!”. Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el. După aceea, au coborât la Cafárnaum el, mama lui, fraţii săi şi discipolii şi au rămas acolo câteva zile. (In 2,1-12)
—————————
Nunta din Cana Galileii este o sărbătoare care putea să aibă un final jenant: începe să se simtă lipsa culorii, a gustului, a parfumului şi bucuriei vinului. Este un ospăţ ce riscă să devină plictisitor, lipsit de substanţă şi calitate.
Aşa este deseori şi bucuria omullui: labilă, fragilă. Această nuntă devenită insipidă este imaginea întregii condiţii umane, şi în acest sens Cristos poate să înceapă să facă minuni, aşa cum spune evanghelistul Ioan, chiar în cadrul acestei nunţi vulnerabile şi compromise.
Această căsătorie este în realitate o imagine a primei nunţi din creaţie, aceea a lui Adam şi Eva, care după ce a avut un început splendid, a devenit amară după căderea în păcat. Aceasta este moştemirea pe care protopărinţii noştri ne-a lăsat-o.
Omul s-a adaptat deseori la această limitare şi a învăţat să meargă înainte mimând fericirea prin euforii false şi fără durată. Dar vinul pe care omenirea şi-l procură singură continuă să se termine, generaţie după generaţie, iluzie după iluzie, modă după modă.
Când se termină această condamnare? Atunci când apare o Femeie care are curajul să spună lucrurilor pe nume şi să afirme că nu mai este vin!
Maria, tronul înţelepciunii, înţelege bine situaţia şi arată, chiar de la prima sa frază, acel adevăr care deschide uşile harului, dacă acesta este acceptat: nu avem vin, ne lipseşte ceva.
În general, Cristos poate fi vestit unui om doar dacă admite că nu mai are gust, că a pierdut vinul. Mulţi preferă să ajungă la falimentul total, în loc să admită că au ajuns la capăt de linie şi că nu mai au alte cărţi de jucat…
Dar dacă cineva vrea să asculte înţelepciunea acestei Femei minunate, iată că Ea se pregăteşte să spună cea de-a doua frază – şi trebuie observat faptul că în Evanghelia după Sf. Ioan ea pronunţă doar aceste două fraze, însă conţinutul lor este mai mult decât suficient.
Dacă suntem de acord cu primele sale cuvinte, trebuie să le acceptăm şi pe următoarele: „Faceţi tot ce vă va spune!”. Aceasta este înţelepciunea pe care Ea ne-o dăruieşte. Este ceea ce a făcut Ea: a spus „Da!” la ce i-a cerut Dumnezeu.
Există oare o persoană atât de umilă şi de simplă încât să-i urmeze sfatul? Da, există! Sunt slujitorii de la nunta din Cana Galileii, iar apoi va fi Biserica şi toţi membrii săi, creştinii, care, generaţie după generaţie, au încercat să pună în practică ceea ce le-a spus Cristos.
Atâţia bărbaţi şi femei au acceptat ceea ce Domnul le-a cerut, şi astfel au văzut apa transformându-se în vin. Au demonstrat că sărmana noastră natură poate fi transfigurată în viaţa fiilor lui Dumnezeu.
Este impresionant să vezi puterea lui Cristos care dă gust acelei ape, dar este aproape şi mai emoţionant să vezi că minunea nu o face El în mod direct, ci o face prin intermediul slujitorilor. Ei sunt, într-adevăr, cei care varsă apa, iar apoi o aduc când a devenit vin. Mâinile oamenilor, atât de neputincioase, pot să săvârşească minunile lui Cristos.
Dar pentru a se întâmpla acest lucru trebuie să ne amintim cele două afirmaţii ale Mariei: noi nu avem vin, prin urmare merită efortul să facem ceea ce Cristos ne spune.
Şi astfel sărbătoarea noastră va avea gust.
(Comentariu de P. Fabio Rosini)
