În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”
Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi”. Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: „Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute”.
Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. Așadar, ceilalți discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. După opt zile, discipolii lui erau iarăși înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis: „Pace vouă!”. Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ți degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios”. Toma a răspuns și i-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut”. Isus a mai făcut înaintea discipolilor și multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeți că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în numele lui. (In 20, 19-31)
———————
Ultimele cuvinte ale lui Isus, înainte de explicarea sensului întregii Evanghelii după Ioan, sunt: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”.
Aceste cuvinte ar putea părea un reproş final adresat lui Toma şi speranţa că alţii vor avea o atitudine mai bună.
Se poate avea senzaţia că suntem în faţa unui final frustrant, cu un Isus critic care îi părăseşte pe ai săi pe un ton nemulţumitor… Sunt cuvintele de despărţire care au creat imaginea unui creştinism care nu s-ar afla niciodată la înălţime în faţa unui Domn încruntat ce nu poate fi niciodată mulţumit…
Mai mult, conţinutul textului parcă ar indica o anumită frustare, ca şi cum Isus ar spune: „A trebuit să mă arăt vouă pentru ca voi să credeţi, nu-i aşa? Deci aşa stau lucrurile… să sperăm că vor veni alţii care vor crede chiar dacă nu vor vedea!”.
Au fost multe interpretări ale acestor cuvinte. Desigur, s-ar putea spune multe lucruri interesante în acest sens, dar textul nu vorbeşte despre acestea.
Pur şi simplu Isus apare în mod special pentru a fi văzut şi atins de Toma, aşa cum făcuse şi cu ceilalţi cu o săptămână înainte: „A venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!». Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul”. Ei nu se bucură înainte, ci după ce-au văzut mâinile şi coasta. Unora dintre ei Maria Magdalena le spusese aceeaşi frază: „L-am văzut pe Domnul!”, aşa cum şi ei înşişi îi vor spune apoi lui Toma: „L-am văzut pe Domnul!”, iar discipolii, la fel ca şi Toma, nu o crezuseră într-un prim moment. Chiar şi Maria Magdalena nu crezuse înainte de a-l vedea pe Domnul…
Prin urmare este clar: nimeni nu crezuse înainte de a vedea. Nimeni nu poate crede fără a trăi o experienţă puternică, fără a-l întâlni pe Cristos Cel Înviat. Altfel, ar trebui să construim o credinţă bazată pe efort intelectual care poate deveni o „stoarcere de creier” pentru a ne constrânge să credem. De aceea putem să-i înţelegem pe cei care refuză această perspectivă.
Dar dacă fraza finală nu este un reproş, ci o profeţie? Dacă reprezintă o deschidere plină de bucurie? Nu ne permite spaţiul să explicăm aici că textul din limba greacă sugerează că Isus anunţă ceva mult mai important. În acest moment ei cred pentru că au văzut, dar există ceva minunat: Isus îi vorbise Tatălui despre „cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor” (In 17,20), iar în alt context afirma: „Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte” (Mt 10,40).
Prin urmare, care este concluzia?
Textul din această duminică se termină anunţând că este posibil să avem „viaţă în numele său”. Să avem viaţă în numele lui Cristos, viaţa Sa.
Cu alte cuvinte, Isus spune: „Toma, astăzi mă vezi şi crezi, dar va fi lume fericită care va crede nu pentru că mă va vedea pe mine, ci pe tine! Astăzi mă vezi şi crezi, dar misiunea ta este mai mare: de mâine tu mă vei face cunoscut!.
De aceea merg la Tatăl: fiindcă voi veţi fi cei care veţi iubi în timpuri dificile şi veţi trăi viaţa mea. Şi nu veţi mai avea nevoie să mă vedeţi, fiindcă aşa cum eu şi Tatăl suntem una, la fel eu şi voi vom fi una.
Şi nu veţi crede pentru că veţi vedea, ci pentru că veţi fi «eu»”.
Nici vorbă de reproş!
(Comentariu realizat de Fabio Rosini)
