L-a chemat pe Isus şi i-a zis: „Tu eşti regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?”. Pilát a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”. Isus a răspuns: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s‑ar fi luptat ca să nu fiu dat pe [mâna] iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. Atunci Pilát i-a zis: „Aşadar, eşti rege?”. Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.La încheierea anului liturgic suntem chemaţi să-L celebrăm pe Cristos, Regele Universului. (In 18,33-37)
———————–
În ce constă regalitatea sa? La ce ne foloseşte? În dialogul dintre Isus şi Pilat pe care liturgia cuvîntului ni-l propune, se vorbeşte despre o Împărăţie care nu este din această lume. Noi, însă, ne aflăm în această lume, şi putem avea impresia că Împărăţia sa nu priveşte în mod direct umila noastră existenţă, ci este doar o ipoteză pentru un viitor care se referă la ceea ce va fi după această viaţă.
Într-adevăr, El nu se prezintă ca un Rege, ci doar ca un imputat care va fi condamant, şi pare să aibă imaginea unuia care a suferit un eşec total.
Să fim realişti: din perspectiva a ceea ce contează pe acest pământ, personajul acesta nu are nicio caracteristică regală. El este irelevant faţă de marile puteri ale acestei lumi. Puterea politică îl poate strivi şi o va face. Prin urmare, poate fi considerat un rege fără importanţă, un element inutil al istoriei.
Şi totuşi…
Şi totuşi în toată istoria omenirii nu există un om mai faimos decât El. Pilat, care îl judecă, va intra în memoria istorică doar pentru faptul s-a întâlnit cu El. Omenirea va fi influenţată de acest om de treizeci şi ceva de ani, considerat ca falimentat şi ucis, iar mulţi – chiar dacă nu-l căutau şi nu-l doreau – vor trebui să ţină cont de el. Cultura umană se va închina în faţa acestui necunoscut galileu care nu a scris nimic şi nu a lăsat în urma sa opere arhitectonice sau artistice. Marea majoritate a celor puternici din istorie nu au ajuns nici măcar departe faţă de puternica prezenţă a lui Isus în viaţa popoarelor.
Oare cum se explică această influenţă? „Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.
Adevărul, dacă intră în inima omului, are vocea Sa. Acel adevăr pe care oamenii îl caută atât de mult, în realitate nu este din această lume. Acest adevăr nu este succesul, puterea sau posedarea, acest om neavând nicio legătură cu aspiraţiile omeneşti. Într-un alt text al Evangheliei, El afirmă că acest adevăr îi face liberi pe oameni. Atunci când un om este eliberat de adevărul despre care El dă mărturie, fiecare putere a acestei lumi devine o prostie. Mulţi bărbaţi şi femei au fost eliberaţi de această lume fiindcă îl ascultau şi îl urmau pe El. Sunt multe persoane care se declară adepţi ai Săi, dar demonstrează că în realitate nu sunt, fiindcă nu reuşesc să treacă de această probă a libertăţii adevărate, fiind corupţi, aserviţi, colaboratori cu puterile acestei lumi, puteri de doi bani care îi ameninţă pe cei care nu au adevărul în inimă.
Într-adevăr, oricine participă la puterea acestei lumi este în realitate un sclav: nu posedă, dar este posedat, nu guvernează, dar este guvernat.
Simplitatea umilă a acestui Om este regalitatea sa. Lui nu îi este frică de lume. Pentru El lumea este prea mică. Are ceva de spus acestei lumi, nu vrea să-i ceară absolut nimic.
Ah! Dacă ar putea intra acest adevăr în inima noastră! Am avea atât de multă independenţă faţă de lucruri! Ce bine ar fi dacă tinerii ar creşte având la temelie acest adevăr solid! Ce bine ar fi dacă bătrânii ar deveni înţelepţi în conformitate cu această învăţătură! Vie Împărăţia Sa!
(Comentariu de P. Fabio Rosini)
