În acel timp, conducătorii îşi băteau joc de Isus, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!” Şi soldaţii îl luau în râs când se apropiau de el şi-i aduceau oţet, spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!” Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta spunând: „Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!” Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care suferi aceeaşi condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”. Şi spunea: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” Iar el i-a spus: „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,35-43)
––––––––––––
Pentru a celebra regalitatea universală a lui Isus, Biserica ne prezintă un text din Evanghelie paradoxal pentru acest titlu, şi anume momentul în care Isus este răstignit. Pe cruce este pusă o inscripţie: „Regele iudeilor”. Oare crucea este tronul Regelui Universului?
În acest text Isus este insultat în diferite moduri.
Conducătorii religioşi îi spun: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”. Ei nu neagă minunile lui Isus, dimpotrivă. Sunt dispuşi să accepte o religie profitabilă, care să le aducă bunăstare. Aşa ar trebui să se comporte „alesul”.
Soldaţii, la rândul lor, reprezintă puterea romană. Insultele lor se referă la puterea pe care ar trebui să o demonstreze Isus: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!”. Arată-ne că eşti un rege, comportă-te ca unul care are putere!
Isus nu le dă niciun răspuns acestor domni.
Unul dintre răufăcători intervine. El reprezintă umanitatea suferindă, care este răstignită împreună cu Cristos pe cruce, cu toate problemele şi suferinţele sale. „Oare nu eşti tu Cristos?”. Trebuie să notăm faptul că acest tâlhar afirmă că Isus este Mesia, atunci când spune: „Salvează-te pe tine şi pe noi!”. Haide, treci la fapte, acţionează ca un Mesia! Scoate-ne pe toţi din această suferinţă!
Acest om suferind nu este chiar atât de rău pe cât s-ar crede: ni se întâmplă tuturor, în momentele de dificultate să strigăm la cer, zicând: „Fă ceva pentru noi! De ce nu ne ajuţi? Ce fel de Dumnezeu eşti, dacă nu ne ajuţi?”.
Intră în scenă şi celălalt răufăcător, certându-l pe tovarăşul său: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaşi condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”.
Acest om ştie cu certitudine cel puţin două lucruri: în primul rând este conştient că a făcut lucruri rele, şi în al doilea rând că are în faţa lui un inocent care nu merită aceeaşi soartă ca şi ei. Această atitudine reflectă multe.
El spune în continuare: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!”.
Prin urmare Isus, acel individ răstignit alături de el, agonizant şi plin de răni, este cu adevărat un Rege. Unii i-au cerut să coboare de pe cruce, alţii să fie salvaţi, dar acest tâlhar nu-i cere să fie coborât de pe cruce. El spune cu simplitate: „Aminteşte-ţi de mine în împărăţia ta!”. Aş vrea ca tu să nu mă uiţi. Îmi ajunge acest lucru. Cere să nu fie uitat. Nimic mai mult.
Iar Cristos, în sfârşit, vorbeşte.
Ce surprinzător este răspunsul său! „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”. Ai cerut un loc în inima mea? Vrei să ai o relaţie cu mine? A fi împreună cu mine înseamnă să intri în Paradis. Astăzi.
Fraza lui Isus ne arată ce înseamnă să fii în Paradis: înseamnă să fim împreună cu El. Este ceea ce se întâmplă şi astăzi: acum suntem împreună răstigniţi pe cruce, acum suntem împreună în Paradis. Esenţial este să fim împreună.
Pentru acest răufăcător care se recunoaşte vinovat întunericul devine un tunel care are la capăt o lumină. Încă se află în suferinţă, dar există şi o lumină. Acum ştie spre ce se îndreaptă. Fiindcă ştie cu cine merge împreună.
Într-adevăr, sf. Paul afirmă: „Dacă am murit împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el. Dacă îndurăm cu răbdare împreună cu el, vom şi domni împreună cu el” (2Tim 2,11-12).
Lucrul cel mai important este să fim împreună cu El.
Dacă suntem împreună cu El, Crucea devine o poartă a Paradisului. Aceasta este puterea sa.
(Comentariu de P. Fabio Rosini)