Huşi, 1 septembrie 2019
“O generaţie va povesti altei generaţii lucrările tale, Doamne!” Ziua de 1 septembrie 2019 a fost pentru noi, Surorile Franciscane Misionare de Assisi, o nouă ocazie pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru cei 100 de ani de prezenţă pe pământul românesc şi la Huşi, “oraşul dintre vii” cum mai este numită această localitate. Este al doilea loc semnificativ pentru noi, deoarece primele surori, venite din Italia acum un secol, au sădit şi aici sămânţa carismei noastre, îngrijindu-se de orfanii de după război.
Am sărbătorit acest moment de har împreună cu comunitatea parohială “Sfântul Anton” Huşi, cu surorile noastre venite din Italia, Coreea, Kenya, Zambia, China şi în special cu superioara generală nou aleasă, sr. Francesca Farina, însoţită de consilierele ei.
Ne-am bucurat mult şi ne-am simţit onorate să-l avem în mijlocul nostru pe Excelenţa Sa IPS Miguel Maury Buendía, nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, care nu s-a lăsat descurajat de oboseala drumului şi a sutelor de kilometri străbătuţi de la Bucureşti la Huşi şi înapoi, răspunzând cu atâta disponibilitate invitaţiei noastre.
Prin cuvinte profunde şi pline de har, nunţiul ne-a îndemnat să-i mulţumim lui Dumnezeu contemplând trecutul şi ne-a încurajat să privim spre viitor, spunându-ne la omilie:
“Vă transmit salutul de binecuvântare al papei Francisc care păstrează o amintire fericită a recentei vizite apostolice pe care a făcut-o în România. A sărbători jubileul este un har… Prin fidelitate aţi aruncat o sămânţă de speranţă în inimile multor bărbaţi şi femei. Mulţumim lui Dumnezeu pentru seminţele deja încolţite şi pentru fructele abundente deja recoltate… haideţi să privim înainte cu credinţă şi speranţă… de a nu obosi niciodată de a asculta de Domnul şi de a fi mereu pregătiţi de a merge în misiune acolo unde el va voi… Ce vrei, Doamne, ca eu să fac? Să nu-l uităm pe Domnul în timp de prosperitate, ci să-l ascultăm pe Domnul cu o inimă smerită. Isus ne lasă porunca sa să ne iubim unii pe alţii aşa cum el ne-a iubit… Mergi şi repară casa mea… Primele voastre surori, ascultând de porunca iubirii şi urmând îndemnul sfântului Francisc, au părăsit ţara lor acum 100 de ani şi au venit în România pentru a repara «casa Domnului»… îngrijindu-se de orfanii de după război… Încet, încet şi cu preţul multor sacrificii au construit o poveste de dăruire în favoarea celor mai săraci şi defavorizaţi, construind şi spaţii sacre pentru rugăciune… Din ascultarea de Domnul vine binecuvântarea – vocaţiile locale şi aşa s-a răspândit prezenţa voastră misionară în România. În ciuda adversităţilor războiului şi a perioadei comuniste aţi perseverat şi aţi rămas unite în inima lui Cristos care este plină de dragoste către cei mici. Mulţumim lui Dumnezeu deoarece el v-a asistat întotdeauna… Să încredinţăm Mariei, mama concretă şi duioasă care a făcut întotdeauna voinţa Domnului, viaţa, vocaţia şi misiunea surorilor împreună cu rugăciunile noastre”.
Bucuria noastră a fost şi mai mare văzându-ne înconjurate de atâtea persoane dragi: preoţi, surori, familiari, prieteni, din ţară şi de peste hotare, care au răspuns invitaţiei noastre la sărbătoare!
După salutul final al sorei Francesca Farina (superioara generală), sr. Bernaveta Ciobanu (superioara provincială) a adresat cuvinte de mulţumire surorilor în vârstă, surorilor care s-au format în clandestinitate, surorilor care au condus realitatea noastră în toţi aceşti ani şi fiecărei surori în parte, exprimând o mare recunoştinţă faţă de Provincia Fraţilor Minori Conventuali cu care am călătorit prin vitregiile timpului şi cu care continuăm să colaborăm atât de frumos şi astăzi.
Un gând special de recunoştinţă a fost îndreptat către pr. paroh Ieronim Enăşoaie, spre preoţii vicari, spre pr. Cristian Dumea care a dirijat corul, compunând şi muzica imnului jubiliar, spre toţi colaboratorii şi binefăcătorii noştri, care ne-au susţinut în pregătirea acestei frumoase sărbători.
După masa fraternă servită împreună, ne-am bucurat de surpriza pregătită de copiii Centrului nostru de zi “Sfântul Anton”. Aceştia prin cântece şi mici scenete ne-au arătat preţuirea ce ne-o poartă.
Contemplând toate aceste momente încărcate de frumuseţe, inima noastră exclamă iar şi iar: “Oare cum vom putea răsplăti Domnului pentru tot binele pe care ni l-a făcut în aceşti 100 de ani de prezenţă în România?”
Credem că o putem face prin recunoştinţă şi prin a oferi Domnului slujirea celor 93 de surori românce din care este formată Provincia noastră… o slujire simplă în mijlocul poporului, în sânul Bisericii locale, în genunchi rugându-ne pentru ceilalţi, la căpătâiul bolnavilor, alături de cei singuri, marginalizaţi, părăsiţi, în mijlocul copiilor, al tinerilor, al familiilor…
O facem pline de bucurie şi gratitudine, fiind conştiente că noi, surorile de azi, suntem “rodul” sacrificiului, al fidelităţii şi al credinţei surorilor “de ieri”, care au traversat cu atâta curaj pustiul comunismului, păstrând vie carisma institutului nostru pe meleagurile româneşti.
Mai multe imagini în albumul foto.
Sr. Irina Giurgică, SFMA