SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI

SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI

După șase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui strălucea ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina. Și iată că le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu Isus. Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. Isus a venit, i-a atins şi le-a zis: „Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!” Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi”. (Mt 17,1-9)

                             ————————–

Sărbătoarea Schimbării la Față, 6 august. Și de ce avem nevoie de o sărbătoare a Schimbării la Față? Întotdeauna există această întrebare asupra lucrurilor. Dar de ce sărbătorește Biserica Schimbarea la Față? Doar pentru că Evangheliile ne vorbesc despre acest fapt că Isus a făcut odată o drumeție în munți, a dus câțiva oameni cu el și acolo a devenit splendid, strălucitor, mai alb nu se putea? Și asta la ce ne folosește? Pentru a înțelege de ce, trebuie să înțelegem câteva lucruri. Trebuie să înțelegem unele lucruri care sunt legate de acest fapt. Trebuie să înțelegem cum se întâmplă acest fapt, și în primul rând de ce? Schimbarea la Față este importantă. Gândiți-vă că ortodocșii îi acordă o importanță enormă. Pentru ei, sărbătoarea Schimbării la Față este fundamentală. A doua scrisoare a Sf Paul către Corinteni spune un lucru: „ noi toţi care, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip al lui tot mai glorios aşa cum dă Duhul Domnului“. (2Cor 3,18).

Și ce înseamnă „Duhul Domnului”? Să începem de la sfârșit. Ne transformă în slavă pentru că vedem cu fața descoperită slava lui Dumnezeu. De ce este atât de important? Mai există un pasaj, Prima Scrisoare a lui Ioan din capitolul al treilea care spune: „Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este”. Dar ce legătură are? Pentru că a vedea cum este Dumnezeu înseamnă a fi transformat, a fi transfigurat, a primi slava Lui. Trebuie să ne întoarcem la Geneză 3, când șarpele, pentru a distruge viața omenirii, o ispitește pe Eva, practic, vorbind de rău despre Dumnezeu. Gândind rău despre Dumnezeu, gândesc rău despre mine însumi. E  ca și cum, știi niște lucruri foarte urâte despre tatăl și mama ta. În consecință, gândești rău despre tine sau ți-e rușine de ei sau vrei să fugi de ei. Astfel, pentru a ajunge la acte autodistructive, trebuie să te disprețuiești pe tine însuți și pentru a te disprețui așa cum fac bărbații și femeile în fiecare dintre păcatele lor unice, trebuie să începi prin a disprețui pe cel care ne-a creat, adică gândindu-mă că am o origine dubioasă, nu frumoasă, nu luminoasă. De fapt, practic, a gândi rău despre Dumnezeu înseamnă a gândi rău despre tot. Dacă creatorul este urât și rău, totul este un caz absurd și trebuie să supraviețuim la ceva supărător și fără sens, fără direcție.

Deci care este problema? Este foarte important ca, atunci când urcă pe Munte, și este necesar să înțelegem cum funcționează acest lucru, ei văd secretul lui Isus, adică ceea ce Isus nu arată întotdeauna, ceea ce poate fi văzut doar într-o experiență adevărată, intim cu El. Și care este reacția? Ei nu spun că este adevărat, sau că este corect, sau că trebuie. Nu. Petru spune „e frumos, e frumos să fim aici”. Aceasta este ideea. Că am făcut din creștinism un lucru de neprezentat, oribil, pentru că am făcut din el o problemă de dreptate, de corectitudine, de perfecțiune, de datorie, de frici, de condamnări. Dacă sunt creștin e pentru că ceea ce am găsit în Cristos este mult mai frumos decât ceea ce am găsit în lume. Și cred că în lume am fost destul. Dacă îl urmez pe Domnul nu este pentru că trebuie sau pentru că altfel nu știu, mă simt vinovat. Nu. Pentru că este frumos să te rogi, este frumos să slujești Domnului, este frumos să evanghelizezi, este frumos. A-ți face frații fericiți este frumos, a îndeplini misiunea pe care ți-o dă Dumnezeu este frumos, este o bucurie, îți dă viață. Dar asta pleacă de la faptul că în primul rând cred că Dumnezeu este frumos, „e frumos pentru noi să fim aici”. Dar pentru a ajunge ca Dumnezeu să fie transfigurat în ochii mei, eu în sfârșit îl cunosc așa cum este, îl vom cunoaște așa cum este. În consecință, vom fi transformați. Ceea ce înseamnă că e ca și când întâlnești orice frumusețe și lucrul acesta te schimbă puțin, frumusețea chiar schimbă oamenii. Tot acest discurs de aici ne face să înțelegem puțin cum se întâmplă acest lucru. Trebuie să urc pe Munte. Acest lucru se numește asceză. Fiind scoși din realitatea de zi cu zi. Trei oameni, o realitate intimă. Și apoi apar Moise și Ilie, care sunt cei care se întâlnesc cu Dumnezeu pe Sinai, pe Horeb, și anume trebuie să ascult lege, Moise și profeții, Ilie, adică scripturile. Stau cu El și în acel moment într-o experiență de intimitate cu el, încep să înțeleg cine este cu adevărat cel care mă iubește și îmi vrea binele, în adâncul sufletului, de fiecare dată când încep să mă rog, urc pe Tabor nu pentru a-l găsi pe Fabio ci să-l găsesc pe Cristos, să-i văd chipul, pentru a-l descoperi așa cum este.

Sărbătoarea Schimbării la Față, sărbătoare în care se celebrează cunoașterea frumuseții lui Dumnezeu, acest lucru schimbă toate perspectivele. Dacă suferi, dacă ești pe cruce, dacă pătimești, dacă ești bolnav, gândește bine despre Dumnezeu și totul va avea o direcție, un sens. Gândește-te că Dumnezeu nu te poate păcăli pentru că te iubește, gândește-te că Dumnezeu nu te abandonează pentru că este de partea ta, pentru că este frumos. Pentru că prin El toți devenim frumoși. Omul devine frumos cu cât crede mai mult în frumusețea lui Dumnezeu.

(Comentariu de P. Fabio Rosini)