Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării și al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în așteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Și atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere și cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriți-vă și ridicați-vă capul pentru că se apropie eliberarea voastră”. Aveți grijă de voi înșivă ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beție și grijile vieții, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neașteptate, ca un laț; căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe fața întregului pământ. Vegheați, așadar, în orice moment și rugați-vă ca să fiți în stare să fugiți de toate cele ce se vor întâmpla și să stați [în picioare] în fața Fiului Omului!” (Lc 21,25-28.34-36).
—————————-
Adventul din acest an este deschis de o Evanghelie care vorbeşte despre o lume ce trebuie să se teamă de ameninţările teribile ale naturii. Totul este labil, nimic nu este sigur: precarietatea vieţii nostre este un constatare obiectivă.
Viaţa creştină este o viaţă de discipoli, iar un discipol, prin definiţie, trebuie să înveţe. Aceasta înseamnă că trebuie să fim mereu deschişi pentru a învăţa, a descoperi şi a primi ceea ce Maestrul ne învaţă.
Ce este un fenomen pe care nu-l înţeleg? Nu trebuie să fie un pretext pentru a mă îngrijora, ci o motivaţie de a căuta să cresc şi de a mă lasa să fiu schimbat. Sunt multe persoane care, în loc să se îngrijoreze, ridică capul pentru a vedea ceea ce trebuie să vină şi pentru a căuta ceea ce este ascuns în lucrurile pe care nu le înţelege imediat în lucrurile din jurul său.
Cum putem să evităm să nu aflăm secretul acestor evenimente? Cine ne garantează că nu vom deveni nişte victime în laţul fenomenelor care vin peste noi? Isus spune să stăm drepţi, „în picioare”, şi să ne ridicăm capul. Este un gest simbolic care indică starea interioară a unei persoane, deoarece aceasta se poate deduce din postura sa fizică. Isus ne cere să ne ridicăm şi să ne scuturăm de gândurile negre, de acele gânduri care te fac să pleci capul şi îţi tulbură mintea. Fiinţa umană, prin postura sa erectă şi coloana vertebrală dreaptă învinge forţa de gravitate şi îi permite să observe cu mândrie orizontul, privind departe. Angoasa nu este o bună învăţătoare pentru a înţelege istoria; este important să ne ridicăm capul, să alungăm disperarea şi să ne pregătim pentru harul care soseşte.
Isus spune că trebuie să ne ferim de a avea o inimă îngreunată. Care sunt lucrurile ce tulbură inima? Care sunt lucrurile ce ne lenevesc şi ne împiedică să descoperim binele ce se ascunde în evenimente? Domnul spune că o inimă este îngreunată şi lentă în a da răspunsuri la stimulii pozitivi din cauza beţiilor şi a preocupărilor ce ne sufocă viaţa.
Necumpătarea e o risipă a ceea ce este preţios. Presupune o risipă a binelui şi alegerea unor lucruri superficiale. Trebuie să ne punem această întrebare: ce este necumpătat în viaţa mea, ce trebuie să nu risipesc?
Beţia nu este doar o chestiune de alcool, ci de tot ceea ce ne face să devenim dependenţi şi care deseori stimulează sensurile. A lenevi şi a ne complace în confort, frivolităţi şi curiozităţi inutile, în mesaje şi cuvinte fără sens, în sute de gratificări stupide şi prea multe lucruri făcute, dar niciunul bine… într-un cuvânt a ne îmbăta până când devenim obtuzi. Prin urmare, nu mai este nicio surpriză atunci când nu suntem capabili să ne confruntăm cu întrebările cele mai serioase ale vieţii…
Grijile pentru lume este stresul şi derivatele sale, este sentimentul de a te simţi pierdut într-o pădure de obiective discordante, fără a renunţa la niciunul dintre ele. Doar un lucru este cu adevărat important, spune într-un alt loc Isus, şi anume doar ceea ce poţi să obţii şi care nu-ţi poate fi luat de nimeni.
Călătorii experimentaţi pornesc la drum fără prea multe bagaje: atunci când apare ceva neprevăzut, dacă suntem pregătiţi, nu trebuie să considerăm aceasta ca pe un sfârşit, ci ca pe un nou început. Via mutatur, non tollitur. Viaţa nu este luată, ci transformată.
(Comentariu P. Fabio Rosini)
