Duminica Floriilor
Mt 26,14-27,66
„Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile”.
Dacă vrem într-adevăr să ascultăn într-un mod unitar Pătimirea lui Isus din Evanghelia după Matei observăm că de multe ori, în mod explicit sau implicit, sunt citate Scripturile; această referire este prezentă în toate momentele povestirii.
Dacă şi în ceilalţi evanghelişti referimentele sunt des întâlnite, în Evanghelia după Matei această procedură este foarte evidentă.
De ce? Oare evanghelistul vrea să ne repete: „Aţi văzut? Isus a făcut ceea ce fusese scris depre El, cu siguranţă are dreptarte, nu povestim basme!”, sau ceva asemănător?
Nu, Cuvântul lui Dumnezeu nu este atât de banal. Nu are nevoie să se auto-certifice, nu trebuie să se apere, ci este provocator, creator. Atunci, de ce sunt atâtea citări?
Isus nu merge înainte improvizând, ci, aşa cum un muzician cântă citind o partitură, tot la fel şi Isus îndeplineşte planul Tatălui. Ultimele cuvinte spuse de Isus, conform lui Matei, este citarea din Psalmul 22, „Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care exprimă nu doar durerea sa, ci ne oferă cheia pentru a înţelege întreaga Pătimire. Dacă vom citi psalmul, vom înţelge drama sa transformată în rugăciune, dar în ansamblul său, până la preamărire, inclusă fiind şi învierea. Pentru a înţelege până unde ajunge durerea sa, trebuie să citim acest psalm. Este adevărat ceea ce spunea sfântul Ieronim: „A ignora Scripturile, înseamnă să-L ignori pe Cristos”.
Dar la ce foloseşte această perspectivă?
Atunci când mântuirea intră în existenţa noastră, începem să înţelegem că istoria noastră nu este doar o înlănţuire de fapte umane, ci există, într-un mod inexplicabil, un plan al lui Dumnezeu care se actualizează. Este vorba întotdeauna de un plan de mântuire. Există responsabilităţile umane, există vinele noastre, există nedreptăţile; răul nu trebuie făcut, iar cine comite nedreptăţi va da cont lui Dumnezeu. Durerile trebuie alinate, îngrijite, iar, dacă este posibil, evitate. Dar există un plan al lui Dumnezeu, în pofida răului pe care noi îl facem sau din cauza căruia suferim; acest plan merge înainte.
Dumnezeu ştie să extragă binele din rău. El are un singur proiect, aşa cum spune sfântul Paul: „vrea ca toţi oamenii să se mântuiască” (1Tm 2,4), iar acest lucru îl urmează oriunde şi în toate lucrurile care ni se întâmplă; despre modul în care le-am acceptat şi urmat, Ele ne va cere cont.
De unde vine virusul Covid 19? Nu ştiu, şi nici nu cred vă vom şti cu adevărat vreodată. Dar putem regăsi firul mântuirii noastre chiar şi în această situaţie.
Dacă Dumnezeu a mântuit lumea prin intermediul celui mai mare delict, Crucea lui Cristos, şi a transformat în mântuire răul pe care l-a pătimit, credinţa noastră ne spune că până şi în suferinţele îndurate de atâtea persoane, în cazurile celor care au decedat fără a-i avea aproape pe cei dragi – cu toate repercusiunile medicale şi economice care, din păcate, îi vor împovăra tot pe cei săraci -, pentru Dumnezeu totul poate deveni mântuire. Nu este un mecanism automat. Este o propunere a lui Dumnezeu. Crucea, ca atare, este doar un instrument de suferinţă, dar Cristos a transformat-o într-un act de iubire.
Aceasta este ocazia care ni se prezintă acum. Orice pătimire poate fi trăită cu iubire. Pătimirea noastră este mereu o posibilitate de mântuire.
(Comentariu realizat de Fabio Rosini)
