„Nu contează cât dăruieşti ci câtă dragoste pui în ceea ce dăruieşti”.
(Sfânta Tereza de Calcutta)
Având această conştiinţă că fiecare om este important în ochii lui Dumnezeu, echipa Centrului de Îngrijiri la Domiciliu (CID) – Huşi se angajează zilnic cu bucurie şi seninătate să răspundă cerinţelor şi nevoilor vârstnicilor şi a celor aflaţi în suferinţă.
Este formată din 11 membri şi voluntari care se angajează cu mult entuziasm în diferitele activităţi caritabile după cum urmează: patru asistente sociale, două asistente medicale şi cinci îngrijitoare.
Serviciile pe care le oferim beneficiarilor noştri din punct de vedere medical sunt:
- monitorizarea funcţiilor vitale,
- tratamentul şi profilaxia escarelor,
- injecţii,
- pansamente,
- îngrijiri de bază: ajutorarea realizării igienei corporale, ajutor în alimentaţie, ajutor la îmbrăcare-dezbrăcare,
- servicii comunitare: consiliere adminstrativă, sfaturi de îngrijire, acordare de mijloace de îngrijire.
Programul “Servicii de Îngrijire la Domiciliu” este un program al Centrului Diecezan Caritas Iaşi care are ca scop asigurarea asistenţei sociale şi îngrijirii medicale la domiciliu persoanelor imobilizate la pat sau la domiciliu, corespunzãtor standardelor proiectului şi legislaţiei în vigoare. Obiectivele proiectului constau în:
- Organizarea şi asigurarea asistenţei socio-medicale;
- Creşterea gradului de integrare şi participare socială a persoanelor imobilizate la pat sau la domiciliu;
- Scăderea gradului de solicitare pentru familiile ce îngrijesc aparţinători imobilizaţi la pat sau la domiciliu.
- Asigurarea accesului la informaţii referitoare la drepturile persoanelor imobilizate la pat sau la domiciliu a acestora şi aparţinătorilor acestora .
- Optimizarea cunoştinţelor teoretice şi practice a aparţinătorilor asistaţilor, a voluntarilor şi a personalului implicat în îngrijire;
- Crearea unui cadru organizat şi supervizat profesional pentru activitatea voluntarilor;
În activitatea CID-ului Huşi colaborăm cu Direcţiile de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie, Serviciile de asistenţă socială din cadrul primăriilor, spitale, cabinete medicale, Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene precum şi alte instituţii implicate în activităţi de asistenţă socială.
Din dorinţa de a fi semne vizibile ale iubirii lui Dumnezeu pentru toţi aceia care sunt bolnavi, vârstnici şi trăiesc singurătatea, mergem în casele lor pentru a-i întâlni, pentru a-i ajuta şi pentru a le fi aproape. Privind la societatea în care trăim ne dăm seama că aceasta ne propune să facem lucruri mari cu iubire mică, în schimb spiritul nostru de credinţă ne îndeamnă asemenea Sfintei Tereza de Calcutta, să facem lucruri mici, cu iubire mare deoarece aceste mici gesturi ne conduc la o iubire reciprocă şi gratuită, o participare la bucuriile şi durerile fraţilor noştri, care ne conştientizează, că în aceşti apropiaţi ai noştri îl întâlnim pe Isus.
Domnul mi-a dat un mare har, pentru că, în misiunea pe care o desfăşor în prezent ca şi asistentă medicală în cadrul Centrului Diecezan Caritas Iaşi, filiala Huşi, am ocazia de a experimenta tocmai acest raport reciproc de “dăruire şi primire”. Lucrând cu persoanele de vârsta a treia – şi nu numai – descopăr tot mai mult, importanţa dăruirii timpului meu altora, în mod particular prin administrarea medicamentelor şi efectuarea tratamentului la persoanele care necesită astfel de îngrijire. Am ocazia, să deschid, zi de zi, o poartă pentru a vizita un bătrân care, de cele mai multe ori, este singur. Bucuria acestor persoane nu izvorăşte doar din faptul că le administrez un tratament medical, dar şi pentru că i-am vizitat, i-am ascultat, am stat de vorbă cu ei. Deseori, simpla mea prezenţă şi timpul, atenţia pe care le-o acord, înseamnă enorm de mult pentru ei.
Ştiu că eu sunt doar un instrument prin care harul lui Dumnezeu lucrează. Prin mine, Domnul doreşte să intre în casele/vieţile oamenilor pe care îi întâlnesc zilnic şi să le atingă inimile, sufletele, astfel încât aceştia să-l cunoască, să-l iubească, să-l accepte ca Tată plin de Iubire Milostivă, iar într-o zi, să se bucure de compania Lui minunată, în toată Veşnicia.
Tot ce reuşesc să fac, sunt gesturi mărunte, dar care pot să dăruiască persoanelor o rază de speranţă. Dar mai mult, de multe ori sunt eu cea care „primesc” de la aceste persoane o învăţătură de viaţă, un exemplu de răbdare în suferinţă, de acceptare cu seninătate a crucii, de oferire sinceră a propriei persoane pentru un BINE care cuprinde întreaga Omenire…şi atunci, nu-mi rămâne decât să-L binecuvântez pe Dumnezeu, să-L laud şi să-i mulţumesc cu toată fiinţa mea pentru tot ceea ce realizează prin mine.
Pace şi bine!
Sr. Maria Iacob
